» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Dumnezeu şi oaia


    Sărmana oaie, aşa de blīndă cum o ştiţi, īndura multe necacuri din partea celorlalte animale. Vitele din curte o loveau şi-o alungau; cīinii o muşcau; lupii īi furau mieii şi-o sfīşiau şi pe ea cīnd puteau.
    De aceea, se duse īntr-o zi la Dumnezeu să-l roage ca să-i uşureze soarta.
    Dumnezeu o ascultă cu bunătate şi grăi:
    - Văd, buna mea făptură, că nu ţi-am dat ceva să te aperi. Vrei să-ţi pun īn gură colţi puternici şi la picioare gheare ascuţite ?
    - O, nu - zise oaia - nu vreau să semăn eu fiarele de pradă.
    - Sau, vrei să-ţi pun otravă īn gura ta ?
    - Nu, nu - se-mpotrivi oaia. Nu vreau să mă asemăn cu şerpii, care sīnt vietăţile cele mai uriaşe şi mai fioroase !
    - Atunci să-ţi pun coarne vīnjoase pe frunte şi să-ţi īntăresc spinarea.
    - Nici asta, bunule Părinte, căci nu-mi place să fiu ca un ţap. 
    Dumnezeu, stătu o clipă pe gīnduri şi grăi din nou:
    - Dar trebuie să-ţi alegi ceva din toate acestea, ca să poţi face şi tu rău celor ce te prigonesc.
    - Ca să pot face rău ? zise oaia oftīnd. Mă tem că avīnd puterea aceasta, să nu nedreptăţesc pe cineva, că eu ştiu ce-nseamnă a nedreptăţi vreun semen de-al tău. Rămīn mai bine aşa cum sīnt, Stăpīne !
    Dumnezeu o binecuvīntă iar din ziua aceea, oaia nu se mai plīnse de soarta ei.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.