» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Pentru ce nu are capra dinţii deaspra ?


    Zice, că mai oarecīnd, pe vremea poveştilor poate, capra ar fi  avut dinţi şi la falca deasupra. Cică nu şi-a purtat omenia cum se cade şi de-acolea şi-a perdut şi dinţii.
    Aşa dar㠄vaca săracilor”, n-a fost ea babă bătrīnă fără dinţi, cum se pomeneşte astăzi, ci a avut ea oarecīnd şi colţişori, nişte ghiocei colea la fălcuţa ei deasupra, ca nişte mărgăritare, albi ca neaua şi ascuţiţi brici. Mai avea apoi şi nişte unghiuţe numai ca ele, nişte drăguţe de unghiuţe ascuţite, cīrligate, cu care apuca pe copaci ca mīţa, de nu mai bine.
    Aste au fost osīnda ei... De ajuns că capra cu unghiuţele ei, suia la copaci şi pomi ca mīţa; apoi ţine-te tu cea doabă. Aflīndu-se sus, nu s-ar fi dat jos, să o fi īndulcit tot cu verde, pīnă nu ciupea cīt frunzar pe copac, or pom, tot, ba şi coaja pānă īn lemn.
    Se īnţelege că pomul astfel ciupit, trebuia să se usce, dar ei ce-i păsa... Care putea, ţinea vaci, dar săracului cum să-i dea mīna să ţină vaci ?
    Se bucură dacă-şi poate īngurlui şi o căpruţă, pe seama pruncilor.
    Că, mă rog, lumea şi de mult lume a fost; şi acuma tot ea-i. Nici demult nu erau gardurile de cărnaţi, nici erau proptite cu cartaboşi. Ce să-i faci ? N-ai ce-i face.
................
    Sfīntul Iosif, sărac a fost şi el. Aşa spune şi scriptura. Vacile nu-i prea făceau bai, nici boii gīnduri dar de-o serăciă de capră, tot se mai plinea.
    Şi-i era dragă capra lui Iosif. Cum nu ? Ea īi īndulcea casa, lăptuţul ei īi reīnoia puterile, cīnd se prea obosea cu firezul, gilăul şi alte unelte.
    Preacurata-Fecioară īncă nu ar fi dată pentru mult, de cătră Fiuţul sfīnt. Dar ei nu-i era aşa dragă.
    Că, mă rog, Preacurata, ca muiere tīnără şi silitoare, o grădină, nu mai frumoasă, ci nu se poate altcum. Īn ea flori cīte soiuri pe faţa pămīntului, apoi păsulă, legume, pomi, oltani tot pe ales, că īn acestea Iosif era de-acasă.
    Dar capra ? capra ?...
    Cīnd apuca capra cu oile prin grădină, apoi Dumnezeu bun şi vaca cea cu lapte !
    Vai de rugi, vai de păsulă, vai de oltani, că-i ciupea pīnă īn vīrful vīrfului. Şi aceasta se īntīmpla cu atīt mai des, că de undi capra īnvăţase odată şi a văzut că-i bine de ea acolo, tot de-a jurul căuta să afle vreo strungă, ori atare loc īn gard, pe unde să zboare īn grădină. Care găzdoaie o-ar fi īndrăgit pentru astfel de isprăvi ?... Preacurata Fecioară a tăcut şi a răbdat.
    A pus mai mare grije pe Capră; iară Iosif a dires, din ce se putea, gardul unde era stricat.
    Odată īnsă capra li-a dat-o de totului prost.
    Scăpīnd adecă īn grădină, puzderii a făcut, nu numai flori şi legume, ci suind pomii, cu dinţii ei ascuţiţi i-a belit şi ciupit pană la unul.
    Asta nu era de suferit.
    Preacurata s-a supărat rău şi īn mīhnirea ei adīncă, a pus blăstăm greu pe unghiuţele şi dinţii caprei: unghii să aibă, cum are astăzi, iară dinţi să n-aibă de fel, decīt īn falca din jos.
    Aşa s-a şi īntīmplat. Pentru aceasta nu are capra dinţi din sus, nici o vedem suind copacii, ca oarecīnd.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.