» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Caprele nu au unghii


    Dumnezeu avea oi şi Sarsailă capre. Dumnezeu īşi păştea turma lui de oi şi toată ziulica cīnta pe cele dealuri din fluieraş; ca să se ia după el, īşi făcuse fluieraşul fermecat din care cīt e ziulica de mare zicea de jele de huiau cele văi. Naiba īşi păştea şi el căpretul şi ca să facă şi el larmă, a luat prubă de la fluieraşul lui Dumnezeu i l-a legat de-un burduf de vătui; iar la celălalt capăt a burdufului i-a pus dīrloiul.
    Şi aşa şi-a croit de iznoavă cimpoiul. Nu era făcut īncă omul īn lume. Acum n-are Naiba ce lucra.
    - Fīrtate, hai şi-om face un rămăşag amīndoi; s-ascundem unde vom şti, tu fluierul tău, eu cimpoiul meu. De ţi-oi găsi fluierul, să fie al meu; de-i da tu peste cimpoili mele, a tale să fie.
    - Hai !
    Şi Dumnezeu şi-a păscut oile pīnă la amiază, le-a adus la strungă, le-a muls şi dracu tot nu mai venise īn căprăria lui cu caprele.
    Ce să-ntīmplase cu el ?
    Caprele lui, toate, pīnă-ntr-una, aveau gheare pe la genunchi şi să puteau sui īn copaci şi acolo să hrăneau. Pīnă ce Naiba scobora pe una, zece se urcau īnapoi. Cine ştie cīnd, īntr-un tīiziu a venit şi el numai cu vro două capre, tot zgīriat şi cioinav de umblet. Celelalte capre au venit singure īn urmă, de bun maganul lor.
    Dumnezeu īşi ascunse fluierul subt līnă, pe spinarea unei oi līnoase. Iuda-şi ascunsese cimpoiul supt coada unei capre. Cată dracu fluierul, nu-l găseşte; atunci Dumnezeu ia fluierul suptsuoară şi porneşte īnspre capra cu cimpoiul īn ea şi-i dă o tusă de cele rele. Īncepe capra a face colb de gīndeai tu că piere; şi cimpoile unde nu-ncep a ţipa şi-a ieşi din capră... pentru că capra cīnd tuşea, se scremea. Ia Dumnezeu cimpoiul, de acum era a lui, căci aşa le fusese prinsoarea, şi cu fluierul tot plesneşte caprile la genunchi, de le săreau ghearele cīt colo; iar bietele capre tremurau ca varga de spaimă şi de durere. Cīnd a văzut Ibrian că fīrtată--său īi luase şi cimpoiul şi-i sluţeşte şi caprile, le rupe unghiele de nu mai samănă cu el, care le făcuse aşa cum e el, s-a făcut foc pe Dumnezeu. Dar iar şi-a făcut măsuri şi zice:
    - Fīrtate, dă-mi mie măcar una de cimpoi.
    - Ia-ţi ! şi cum a luat-o Michiduţă de coarne, s-a tot dus, nu s-a mai uitat īnapoi. Cīnd a prins el de veste, era numai cu coarnele īn mīnă.
    De atunci avem capre şute.
    Să-ntoarce dracu ciudos īnapoi, să ceară altă capră. Pe aceea a luat-o de urechi. Cīnd s-a trezit el, era numai cu urechile-n mīni şi capu nicăiri. El de hursuz ce era, o īnflase cu toată puterea şi cum a īnşfacat-o, mintenaş i-a şi rupt urechile.
    Şi de atunci avem capre ciule.
    - Ale tale să fie - zice Hīdu - că văd eu bine că de-acum nu le mai pot prinde sămīnţa.
    Şi-a rămas calic lipit pămīntului, şi hargat la Dumnezeu.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.