» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Oaia dracului


    De mult, adică ce să mai vorbesc eu de purecile potcovit, de cīnd s-a urzit pămīntul, pe cīnd Dumnezeu făcea numai bunătăţi pentru oamenii ce aveau să vie, cică Dumnezeu şi cu dracul, care mai era īnger luminat, trăiau īn bună īnţelegere; ba īncă īşi mai ziceau şi pe nume: dracul lui Dumnezeu Frate-mio iar Dumnezeu, ca mai mare, īi zicea Fīrtate. Ba cīteodată īl mai atingea şi cu Nefrate-mio, că-l cam pricepuse ce fel de poamă este. Īl vedea ce inimă drăcească are īn el şi de aceea īşi bătea aşa joc de el.
    Şi aşa cum stau lucrurile, s-apucă Dumnezeu, vezi ce-i trecu prin gīnd, s-apucă īntr-o zi să facă, ce ? Iacă o oaie !
    Ş-o făcu.
    Dar īn timpul cīnd lucra la ea, dracul īi tot da tīrcoale, că n-avea de lucru, lua seama cum lucrează şi-l tot ispitea.
    - Ce faci ? Şi la ce e bun gomoloiul ăla de pămīnt ?
    Iar Dumnezeu tăcea mereu şi mīinile īi mergeau zor-nevoie. 
    Pe la o vreme, se pomeneşte Sarsailă că gomoliul de pămīnt īncepe să umble şi, ciudat, se ţinea tot pe līngă Dumnezeu, ferindu se cīt putea de Ucigă-l Crucea. Bag seamă unde īncepuse să-i dea corniţele lui Sarson. 
    Mai tīrziu, ce-i trăzneşte īncornoratului prin cap ? Mai de ciudă, mai de năcaz, văzīnd că lui Dumnezeu i se īnmulţesc oile şi-i merge bine, hai să-i facă şi el īn năcaz, să facă o... capră ! Ei, dar cum ? Cum s-o facă ? O ticluieşte el bine ! Unde-o ieşi, să-i iasă !
    Dă-i, lipeşte la ceamur şi smolniţă după baltă şi iată capra gata ! 
    Dar cīnd să-i facă līna... asta cam greu, că vedeţi, aici nu se pricepe. Īnsă nu stă mult pe gīnduri şi unde īncepe să scoată rădăcini de ierburi şi pe care cum o scotea, o lipea de capra, īncă fără suflet. Da ştiţi cum le lipea ? Parc-ar pune bulgarul prazul cu fusul. Şi ca să fie mai dihai ca oaia lui Dumnezeu, īi mai lipi şi-o barbă, īntocmai ca a lui ! Mă rog, oaie cu barbă ! 
    Cīnd să zică Doamne ajută că nu-i şută, iacă şi Dumnezeu, care nici una, nici două, īl luă la resteu:
    - Da bine mă Nefrate-mio, bată-te Maica-Luminată, tot nepriceput ai rămas ! O făcuşi mai pocită ca tine ! Fără coadă măi ? Unde ai mai văzut tu oaie fără coadă ? Că doar şi tu ai coadă !
    Iar dracul, de năcaz că-l prinsese Dumnezeu, hărşt, cu cuţitul, şi-şi tăie numai vīrful codiţii cu un smoc de păr, şi-l īnfige la capră, răsfrīnt, drept īn sus. Hm, oaie cu coada-n sus, n-am văzut de cīnd sīnt ! Dar voi ?...
    - Ei, aşa mai seamīnă, cu toate că-i prea ţăpuşă ! zice Dumnezeu. - Dă, gata-i ?
    - Gata !
    - Ia să te vedem, sare ori nu sare ? zice iar Dumnezeu. 
    Iar dracul:
    - Sai căpriţă la păscut ! Golomoiul nici atīt ! Hi, odată ! Ce să mişte... Hi de două ori ! Hi de nouă ori ! Aşi, pace.
    - Vezi Nefrate-mio, că n-ai făcut nimic ? De ce nu m-ai īntrebat pe mine ? O făcuşi pīn-o isprăvişi - zice Dumnezeu.
    - De făcut am făcut eu ceva, da vezi, că... Ia zi-i tu Frate-mio, c-o vrea la tine. 
    - Bine - zice - da mi-o dai mie ? Iţi las şi ţie zbieratul; ei te mulţumeşti ?  
    Se scarpină dracul īn cap, se gīndeşte şi zice:
    - Fie...
    Şi nici c-a apucat Dumnezeu să gīndească bine şi a īnceput capra să se gudure pe līngă el. Da uneori zbiera aşa de tare, că băga pe dracu īn toate boatele, nu alta. 
    - Ei, īţi place ? Acum să vezi tu de ea, că eu n-am poftă să alerg după ea - mai zice Dumnezeu.
    - Ce să-mi placă - zice dracul – zbieratul ? După ce mi-o luaşi ? Doar că-m ţiuie urechile de-o poştă ! După ce mi-o făcuşi cīt de bună, cu fierul de la mine, acum īţi mai baţi şi joc... Lasă, lasă că ţi-o fac eu. 
    Şi s-a ţinut Sarson de vorbă.
    Īntr-o zi, după ce alergase de se spetise prin ăi copaci şi mărăciuni, pe unde se suia capra după frunze, obosit ca vai de el, se apucă să-şi facă o mămăliguţă, să īnghită şi el de două-trei ori, că-i īnghiorăiau maţele de foame; treaba lui, de unde o fi luat mălaiul. Cum spun, pe cīnd mesteca la mămăligă, numai iacă şi capra se repede şi ia o gură zdravănă de mămăligă chiar din ciaon după foc ! Dracul, cum vede astfel, se răsteşte la ea; iar capra se ridică īn două picioare, gata, gata să-l lovească drept īntre corniţe, de, ca la bătaie, şi cu puţin a scăpat de foc... Iar el, la iuţeală o loveşte aşa de tare peste genunchii dinainte, cu mestecăul mămăligii, că, mai de lovitură, mai de arsură, a rămas capra cu genunchii beliţi. Şi a īnceput să ţopăie; vezi, o durea !
    Da dracul, de bucurie că făcuse aşa mare ispravă, zice:
    - Ei, de aici īn jos să fie al meu ! Iaca, i-o făcui cīt de bună lui Frate-mi-o... Barem cu atīt să mă aleg şi eu din toată munculiţa mea, cu zbieretul, cu ţopăitul şi cu picioarele, din genunchi īn jos. 
    Şi de atunci şi pīnă īn ziua de azi, capra are genunchii goi şi tot ţopăie mereu din ceste două picioare şi e fără astīmpăr. Bag-seamă că-şi mai aduce aminte de ce-a păţit...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.