» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda cămilei


    Făcuse Dumnezeu pe cal şi acuma īl cerceta, ca să vadă dacă nu cumva īi mai lipseşte ceva.
    - Ei, calule - īl īntreabă Dumnezeu - ce zici ? īţi mai trebuie ceva peste toate cīte ţi-am dat ? Putere-ai tu să slujeşti cu folos omului ?
    Iar calul, īncovoindu-şi gītul lui cel frumos, ca să se vadă bine, răspunse Ziditorului:
    - Doamne, dacă-i vorba să slujesc omului, eu socotesc nimerit să spun că nu-s tocmai bine alcătuit. Unui cal bun de fugă, īi trebuie gītul lung, picioarele aşijderea lungi iar pe spinare, trebuie să aibă o şea legată de trup, ca să nu se mai trudească omul mereu, luīnd-o şi īncingīnd-o.
    Iar Domnul, după ce-l ascultă cu băgare de samă, făcu un semn cu mīna numai şi deodată răsări ca din pămīnt, cămila cea buzată, cu ochii ieşiţi din cap ca la broască, cu gītul lung şi īncovoiat ca la barză, cu picioarele lungi şi urīte şi pe deasupra, cu gheaba īn spinare.
    Calul, privind-o oleacă, sforăi, īşi ridică īn sus capul, ca să-i fluture coama lui cea neagră şi īn cīteva copci, se īndepărtă pe şes, mulţămind lui Dumnezeu că nu i-a ascultat tīnguirea, prefăcīndu-l pe dīnsul īn cămilă, despre care de-atunci se zice că este pe lume.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.