» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ursul, vulpea şi măgarul


    Cīnd a făcut Dumnezeu pămīntul, cu tot ce se vede pe el, se zice că animalele nu aveau coadă şi urechi. Tocmai tīrziu de tot, s-a gīndit Dumnezeu să le dea aceste podoabe. Aşa dar a luat Tatăl-Ceresc răbojul dobitoacelor şi socotind cīte sīnt, a īnchipuit de fiecare cīte o coadă şi o pereche de urechi, apoi a sunat din corn şi, la porunca sa, s-au adunat toate dobitoacele. Toate, supuse şi blīnde, stăteau īnaintea Domnului, aşteptīnd să fie īmpodobite.
    Dintre ele s-au găsit īnsă trei, care au voit să păcălească pe stăpīnul lumii şi acestea au fost: ursul, vulpea şi măgarul.
    Cel dintīi, adică ursul, nici nu s-a sinchisit de porunca Domnului şi fiindcă era iarnă, s-au īnfăţişat īnaintea lui Dumnezeu dar cu gīndul că vor face aşa fel, ca să poată scăpa de o asemenea podoabă. Vulpea cum este de şireată şi-a zis că dacă va avea coadă şi urechi, i-ar fi mai greu la gonit cīnd ar fura ceva, iar măgarul, īn prostia lui, se văzuse īntr-o oglindă şi i se părea că este mult mai frumos fără coadă şi urechi.
    De aceea s-au sfătuit īntre ei, să rămīnă mai la urma celorlalţi şi la sfīrşit, să se ascundă printre cei īmpodobiţi.
    Īncepu dar Dumnezeu să cheme cīte una dintre dobitoace şi să le īmpodobească pe fiecare cu coadă şi urechi. Astfel a mers lucrul liniştit, pīnă cīnd nu mai veni nici una īn faţa Domnului dar mai rămăseseră trei cozi şi trei perechi de urechi. Īntrebă Domnul pe dobitoace, care dintre ele nu a fost īn faţa sa dar nu răspunse nici una. Atunci se mīnie Stăpīnitorul şi căutīnd printre ele, văzu pe cei doi furişaţi īntre ceilalţi. Īi chemă la sine, certīndu-i cum se cuvine; dar mai lipsea unul pe care nu-l găsea.
    Luīnd Dumnezeu condica cea mare, făcu apelul şi găsi lipsă pe urs. Se mīnie dar şi mai mult, voind a-i pedepsi, zise:
    - Fiindcă voi aţi voit să mă păcăliţi, voi adăoga şi partea, celui care lipseşte, tot la podoabele voastre iar el să rămīie ca netoţii. Şi cum a zis, aşa a făcut. A adăogat la urechile măgarului īncă o pereche iar vulpii i-a mai īnădit coada pe atīta şi le-a dat drumul apoi.
De atunci ursul nu are coadă şi urechi iar toată iarna nu iese din bīrlog. Tot de atunci şi măgarul, fiindcă nu s-a mai văzut īn oglindă, ţipă cu hohot, de cīte ori vede cīte un frate de al lui, iar vulpea tot de atunci are coada aşa lungă şi de furat tot nu s-a lăsat.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.