» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ursul


    Odată o fată a greşit c-un cīne şi-a făcut o arătanie, jumătate om şi jumătate cīne, că ce putea face altceva. Oamenii din sat, laolaltă cu popa şi cu cine era pe-acolo mai mare, au luat-o īntr-o bună zi şi-au izgonit-o din sat.
    - Să se ducă dracului de pe capul nostru, căci, ferească Dumnezeu, vine o cumpănă peste sat, de nu mai rămīne piatră pe piatră, povestea templului jidovesc.
    Fata, de ! De proastă, proastă era; că dac-ar fi fost mai hītră, nu făcea ce-a făcut. Şi-a luat urgia şi-a ieşit din sat afară. Şi cum a ieşit, a īnceput să-şi pisolească pruba ceea de suflare, crezīnd pe semne, că din pricina lui o izgonise norodul. Urgia, ce să facă ? Plīngea necurmat şi se văita.
    - Mor, mor, mor !
    Dumnezeu, auzindu-l, s-a īnduioşat şi l-a prefăcut īntr-o fiară sălbatică, pe care oamenii au botezat-o urs. Şi de-atunci, el veşnic se vaită: „mor, mor” şi de murit nu mai moare.
    Dar frică de om şi acuma are, dacă nu de om.. dar de femeie fuge, de-şi scoate ochii. Vezi, īşi aduce aminte de cīnd īl bătea mă-sa !


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.