» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Lupul negustor şi cīinele cīrciumar


    Cică odată un lup scurma pămīntul cu labele, cum fac cīinii cīteodată; şi cum scormonea el, iacă dă peste o comoară.
    Ce să facă cu banii ? S-a gīndit, s-a socotit şi i-a venit īn minte ca să facă o negustorie: să deschidă o cīrciumă; cu chipul acesta are să-i sporească banii.
    Se porneşte spre sat. Pe drum se īntīlneşte c-un cīne şi lupul se dă īn vorbă cu el.
    - Uite ce, măi frate; vreau să deschid o cīrciumă īn sat; nu te apuci cīrciumar cu mine ? Iacă, fac cīrciumă, cumpăr băutură şi tu numai să vinzi. Ce zici, te prinzi ?
    - Mă prind, cum nu !.. se gudură cīnele.
    - Dar să ştii, ai să-mi dai socoteală de băuturile pe care le vinzi şi de bani, ca să nu fiu īn pagubă.
    - Bine, bine, aşa voi face. Unde s-a mai văzut cīrciumă fără socoteală ?
    Lupul bucuros că şi-a găsit om de stat la cīrciumă, īndată a şi deschis cīrciumă cu fel de fel de băuturi bune şi īntr-ales şi l-a lăsat pe cīne să vīndă.
    Lume multă venea la cīrciumă, căci nu se mai văzuse pe acolo cīne cīrciumar. Īn scurtă vreme a mīntuit băutura şi banii, căci dăduse pe datorie. El avea o condică mare, unde trecea pe toţi datornicii.
    Vine stăpīnul cīrciumii, adică lupul:
    - Ei, cum merge treaba ?
    - Cum să meargă ? Ia, rău ! Avem o mulţime de datorii, parale nu-s şi băutura s-a isprăvit.
    - Hai dar să ne socotim, să văd ce treabă mare ai făcut.
    - Hai.
    Ia cīnele condica subsuoară şi pornesc spre pădure. Cīnd să intre īn pădure, iacă o punte īnaltă, peste un pīrīu rīpos.
    Lupul mergea pe punte īnainte şi cīnele cu condica īn urmă. Pe la mijlocul punţii, lupul se opreşte şi zice cīnelui:
    - Dă condica īncoace.
    - Las“ pīnă ce-om trece puntea.
    - Nu. Dă-o acum.
    Cīnele i-o dă; dar cīnd s-o ia lupul, condica cade īn apă. Dulăul sare īn apă, prinde condica şi-o scoate la mal, toată udă, că nu mai era cu putinţă de cetit pe ea.
    - Da acum ce-i de făcut cu socoteala ? zise lupul.
    - Lasă că mă duc acasă s-o usuc bine şi tot ne-am răfui. Ia cīnele condica şi se īntoarce īnapoi; cum a ajuns acasă.
dă cu ochii de pisică.
    - Mă rog ţie, fă-mi un bine.
    - Bucuros.
    - Uite ce poznă am păţit cu condica. Ia-o şi-o usucă, că ţi-oi face şi eu vreun bine vrodată.
    Pisica o ia şi o pune pe cuptor, să se zbicească.
    Şoarecii dau īnsă peste condică şi s-au pus pe ros. Pisica-i tot fugărea dar ei pe furiş, tot rodeau mereu, pīnă ce-au ferfeniţit-o toată.
    Īntr-o vreme, cīnele se face a īntreba pe pisică:
    - Nu s-a uscat condica ?
    - Vai, cīnd ai şti ce-am păţit ! Am pus-o să se usuce după sobă şi şoarecii au făcut-o numai bucăţele.
    Cīnele mīniat de asta, se repede la ea dar pisica fuge īn casă.
    Lupul tot aştepta pe cīne cu condica; da de īntīlnit nici că-l putea īntīlni. Venea lupul cīte-o seară īn marginea satului, pe-o muche de deal şi striga īn sat:
    - Am - Am m m ! Am, ammm ! 
    Adică zicea īn limba lui, că-am datorie la cīne.
    Dulăul pricepea şi răspundea, şi el:
    - Hai, hai, hai, ţi-oi da eu datorie. Ce mă tot necăjeşti ? 
    Şi aşa a ieşit lupul la capăt cu negustoria. Şi de atunci se vede că a rămas vorba: „lupul cu slugi, rămīne flămīnd”.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.