» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Din păţaniile nefīrtatului


    Era pe vremea cīnd Dumnezeu făcuse pămīntul cu minunăţiile lui şi se primbla acuma bucuros de ici colo. Dracul se apucă să facă şi el ceva. Ce-i veni īntr-o zi īn gīnd, să facă un lup, că nu era. Doar Dumnezeu n-avea să facă lup, care numai rău face.
    S-apucă dracul şi nici una, nici două, ia o bardă şi cioca-cioca, hīrştea-hīrştea, īnchipuieşte el din lemn un lup mare cīt un cal de cei ruseşti. Ce să facă cu el, mutră de lup avea, dar un lucru īl strica, n-avea viaţă lupul şi a-i da viaţă era ceva peste poate pentru drac. Hai să plece cu el la Dumnezeu să-i dea viaţă, se gīndi Nefīrtatul. Zis şi făcut.
    Dumnezeu stătea pe scaunul lui fără margini, īnconjurat de mii de īngeri, care-i cīntau osanele din trīmbiţele lor aurite.
    - Bună ziua, Fīrtate.
    - Bună, Nefīrtate.
    - Ce vīnturi te aduc pe locurile astea, Nefīrtate, pe locurile pe unde tu ai fost odată īn mare cinste - zise Dumnezeu.
    - Dă, Fīrtate, d-apoi ce vīnturi, ia dragostea de a-ţi mai ajuta şi eu cīte ceva, că ştiu că te-ai buimăcit cu lucrul lumii iştia.
    - E, şi ce vrai mă rog - zise Fīrtatul, uimit de īndrăzneala Nefīrtatului.
    Nefīrtatul īi arătă comedia ce o făcuse el.
    - Ghici Fīrtate, ce-i asta ?!
    - Tu ştii, măi...
    - Aista-i lup.
    - Lup ?! Păi nu vezi bre că-i prea mare ? Du-te şi-l mai ciopleşte, geluieşte-l.
    Dracul se īntoarse, īl mai ciopli, īl mai gelui, pīnă ce rămase din cal numai ca un strījnic şi plecă iar către Fīrtat.
    - Acu-i potrivit, Fīrtate ?
    - Nu bre, du-te iar şi-l mai ciopīrţeşte, īl mai cuţitoieşte pe unde o fi noduros şi modīlcos şi-l mai micşorează.
    Nefīrtatul l-a luat īnapoi, l-a mai cioplit, cuţitoit şi s-a dus la Dumnezeu.
    - E bun acum, Fīrtate ? Hai ?
    - Bun, bun acuma.
    - Ei, şi al cui rămīne, Fīrtate ?
    - Păi, al cui i-a da viaţă să fie īntīi şi, pe urmă, a aceluia după care s-ar lua să-l mănīnce.
    Şi-a suflat duh Fīrtatul, peste lup.
    Luīnd viaţă lupul, amandea după Nefīrtat şi după el băiete ! Dracul fuge, lupul după el; dracul se suie īn copaci, copacii se īndoaie şi din copac īn copac sărind, ajunse la arin. Arinul nu s-a īndoit. De bucurie, dracul a īnceput a se zgripţăra pe el īn sus. Cum s-a făcut, cum s-a dres, lupul l-a ajuns de călcīiele picioarelor şi le-a rupt. Şi iacă de atunci lupul e al dracului şi dracul nu are călcīie.
    Iar Dumnezeu, mulţumit de lecţia dată dracului, a zis īn gīnd ca din aşchiile şi din cioplitura mare a lupului de lemn, să se facă vulturi, coţofene, ţărci, cioare şi īncă alte răutăţi, iar din cioplitura cea mărunţică, să se facă muşte, ţīnţari şi purici. Şi de aceea acestea nu ne dau pace, pentru că sīnt ale dracului.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.