» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De ce fuge ogarul după iepure


    Cică-n vremea de demult, cīnd erau ogarii graşi ca porcii şi cīnd umblau jivinele īnţolite ca oamenii, ursul a fost pus laba pe puiu iepurelui şi s-ar fi ospătat cu carnea lui. Bietul iepure hotărī să-şi izbīndească asupra ursului dar singur neīncumetīndu-se, se duse la ogar de-i ceru mīnă de ajutor.
    Ogarul a prins bucuros din pricină că avea şi el o socoteală de răfuit cu ursul, pentru că īi schilodise o rubedenie şi, pīndind pīnă pleacă īntr-o zi ursul după demīncare, se duse la vizuina lui să-i omoare puii.
    Era un ger de ţīţīia iepurile şi d-aia ogarul, ca să nu-i īngheţe picioarele, īşi luase o pereche de opinci, pe care i le adusese un prieten al lui din ţara turcească; dar cīnd ajunse la gaura vizuinii, se desculţă de opinci, ca să-i fie mai uşor la fugă, de cumva s-o īntīmpla să vie ursul acasă şi intră; iar pe iepure īl lăsă afară ca să păzească şi ca să-i dea ştire, de s-o īntoarce ursul şi ca să-i păzească opincile.
    Pīnă să omoare el puii ursului, trecu vreme la mijloc şi de geruit, geruia al dracului; tremura iepurile varga iar labele-i īngheţase de tot. Ce gīndi el ?
    - Mă, ia să-mi vīr eu picioarele īn opincile ogarului, să vedem cum o fi...
    Dacă se gīndi, īşi īmplini gīndul şi băgă picioarele īnăuntru şi văzu că se īncălzi de-i era mai dragă lumea; se hotărī să fugă cu opincile ogarului... Şi fugi.
    Mai trecu ce mai trecu, după ce fugi iepurile şi iacă şi ogarul isprăvind, ieşi din vizuina ursului. Se uită el-ncoa, se uită-ncolo, iepurile nicăieri; opincile aşijderea.
    - Iete hoţu de iepure, vere, īmi şterse opincile !
    Şi plecă supărat prin pădure, să se ducă acasă. La o cotitură, iaca iepurile, se desculţase de opinci şi se uita la ele minunīndu-se.
    - Ei, acilea fuseşi, iepure ?
    Iepurile nici n-apucă să-l vază bine, ş-o şi tuli.
    - Stai măi zănatice - īi strigă ogarul - ce fugi aşa ? Stai să-ţi spui ce-am făcut cu puii ursului.
De unde, că fugea iepurile de-i sfīrīiau picioarele. Şi cică d-atunci ogarul aleargă mereu după iepure, unde-l vede, ca să-i ceară opincile īndărăt, că le avea de la un prieten.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.