» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De ce mīncă cīnele şi mīţa iarbă şi de ce iesă şarpele īn drum


    Făcuse Dumnezău lumea şi dobitoacele. Pe atunci ele vorbeau ca şi omul.
    Odată se īmbolnăveşte cīnele de durere de cap, aşa de rau, īncīt luă cīmpii şi dealurile de durere. Cum umbla el bezmetic, bleg şi cu coada īn jos, supărat ca vai de el, ca omu cīndu-i bolnav, īntīlneşte pe-o coastă, un şarpe care şedea colac şi se sorea.
    - De ce umbli, frate alergīnd dealurile şi cīmpii ?
    - Nu mai pot, frăţioare dragă, şi nu mai ştiu ce să fac de bolnav ce sīnt. De vro cīteva zile zac de durere de cap, aşa de rău īncīt nu-mi văd lumea īnaintea ochilor.
    - Şi eu zac de-aceeaşi boală şi nu găsesc pe nimene ca să-mi spuie vreun leac. Pentru voi eu ştiu, că iarba cu foaia lată e cea mai bună doftorie de cap şi de vrei să mă asculţi, cearcă şi vei vedea.
    Cīnele ascultă pe şerpe, mīnīncă cīteva fire de iarbă dintr-o tufă ce era īn apropiere şi īndată i se lumină īnainatea ochilor scăpīnd de boală.
    Diavolul, care īndeamnă totdeauna pe om de a răsplăti binele cu rău, sfătui īntr-orcum pe cīne să dea şi el o doftorie şerpelui.
    - Tu, măi frate - zise cīnele cătră şerpe - cīnd te-a durea capul, să ieşi la drum, să-l treci īn curmeziş şi durere de cap n-ai să mai ai niciodată; astă doftorie eu o ştiu din bătrīni, pentru neamul vostru.
    Şerpele făcu după sfatul cīnelui; dar trecīnd un drumeţ tocmai atunci, zdrobi c-un ciomag capul şerpelui şi astfel durerea de cap īi dispăru pentru vecie. Şi de-atunci, din vremile vechi, pe cīnd dobitoacele vorbeau şi oamenii nu se mīncau ca cīnii īntre ei, cum e astăzi, a rămas poveste şi ştire, că pe cīne dacă-l doare capul, să mīnīnce iarbă, iar şerpele să treacă īn curmeziş un drum; de scapă teafăr, durere de cap nu mai are.
    Şi fiindcă pe atunci mīţa, rudă de aproape cu cīnele, trăiau bine īntre ei, cīnd o doare capul, a īmprumutat de la cīne obiceiul de-a mīnca iarbă şi cătuşnica.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.