» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De unde se trag ogarii


    Cică īn vremea de demult, nu ştim din ce pricină, s-ar fī luat la harţă cīinii cu fraţii lor lupii.
    Azi harţă, mīine harţă, veni vremea de se hotărīră cīinii a face bătaie īn regulă.
    De !... acu frumos era să se bată fraţii īntre ei ? Dar ce-i faci, dacă ăi mai mari rīvnesc la bunul ălor mai mici ? Se silesc şi ei să şi-l apere.
    Trimiseră deci cīinii solie la lupi, să le spuie că de n-or īnceta cu prăzile, ei sīnt siliţi să se războiască.
    Cīnd ajunse solul cīinilor la lupi, cică ar fi stat căpetenia lor pe o buturugă mai mare īntr-o pădure iar īmprejuru-i o spuză de lupi.
    - Mă-nchin cu plecăciune - ar fi zis cīinele. 
    - Sluga dumitale - ar fi răspuns lupul... - Ce veste ? 
    - M-au trimes fraţii mei cīinii, că cică auzi, de n-ăţi īnceta cu jafurile, mīhniţi pīnă-n fundul sufletului, vor fi siliţi să facă război cu voi.
    - Aşa, ai ? īntrebă căpetenia lupilor, rīzīnd... – Ai, vino-ncoa să ne sărutăm ca să ne-mpăcăm.
    Bietu cīine se duse vesel colo... dar cīnd puse lupu ghearele pe el, numai īncepu a-l lua la scărmănat şi dă-i şi cīrpeşte-l şi plezneşte-l şi iar cīrpeşte-l şi iar plezneşte-l, pīnă-l faci scăpat...
    Fugea cāinele, cīnd a scăpat, de nu se ţinea nici pulberea de el ş-abia răsuflīnd ajunse la ai lui, de le spuse ce păţise.
    Cīinii, cīnd auziră, nu mai putură de necaz. Īncepură a urla de gīndeai că se prăpădeşte lumea.
    - La bătaie !  strigară cu toţii. La bătaie !   
    Şi porniră a doua zi īn zori de ziuă. Merseră ei, merseră şi dădură de coprinsul lupilor. Umblară ce umblară şi ce s-auză ? Un urlet mai straşnic decīt al lor. Pasă-mi-te erau lupii; se pregătiseră de luptă şi aşteptau pe cīini īn vīrful unui deal repede.
    Cīinii statură īn loc de se chibzuiră.
    - Ce facem ?... Ei, după ce sīnt mai puternici sīnt şi pe deal. Nouă ne vine greu; ce ne facem ?
    - Staţi - zise căpătenia lor. Să ne lăsăm coadele la poalele dealului, ca să ne vie mai uşor la urcuş.
    - Aşa să facem ! urlară cīinii şi le puseră toţi una peste alta şi porniră colo repede şi cu poftă mare, să-şi răzbune pe lupi.
    Ce folos ! Cum ajungeau pe muchea dealului, cum se repezeau lupii īn ei, de-i dădeau d-a rostogolu pīnă jos. Unii se mai sculau dar alţii or rămīneau schilozi, or mureau de tot.
    După ce văzură lupii că le-au luat piuitul, se repeziră īn ei şi-i luară aşa pe negīndite, de-i puseră pe fugă. Numai din repezeală de mai puneau mīna cīinii īn grămadă şi-şi luau cozile, apoi dădeau dosul, goniţi de vrăjmaşi.
    Dar din fugă, nu puteau nemeri fiecare coada lui şi s-a īntīmplat de s-au amestecat cozile şi acuma, cică cīnd se īntīlnesc cīinii, dacă vrunu din ei n-a putut pune mīna pe coada lui adevărată, apoi īl miroase p-ăl de-l īntīlneşte, să vază nu cumva o fi avīnd-o ăla p-a lui ? Şi dacă o găseşte, apoi ī1 ia la bătaie, să-i dea coada īndărăt, iar de nu o găseşte, īl lasă să se ducă īn treaba lui.
    Iar solul de-l trimiseseră cīinii la lupi, cică de fugă şi de necaz a slăbit scīndură şi n-a mai putut pune carne pe el nici c-un preţ şi, cică din ăla se trag ogarii ăştia de-i vedem noi azi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.