» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Prietenul omului


    De mult, de mult, cīinele trăia īn stare sălbatică. El se simţea obosit de atīta singurătate şi voia cu orice preţ să-şi găsească un prieten mai puternic şi care să-l iubească şi să-l apere. Atunci se duse la lup, ruda lui de aproape şi-i zise:
    - Lupule, cumetre, vrei să te faci tovarăş cu mine ?
    - Bucuros - răspunse lupul.
    Duseră o bucată de timp viaţa fericită şi se iubeau ca fraţii. Umblară prin văi, prin munţi, prin păduri şi cīmpii, pe līngă izvoare sălbatice. Īntr-o zi, īn mijlocul unui codru īntunecat, iată că īntīlniră un urs. Cīnele lătră ca să-şi găsească tovarăşul lui. Dar lupul, care pīnă īn ziua aceea făcuse pe viteazul, o luă la sănătoasa.
    - Ursule, cumetre urs, lupului i-a fost frică de tine; văd că eşti mai tare decīt el, vrei să fim tovarăşi amīndoi ? zise cīinele.
    Şi ursul morocănos, dar binevoitor, mormăi.
    Cīinele şi ursul umblară multă vreme, ducīnd o viaţă fericită.
    Īntr-o zi, iată că ieşi dintr-un stufiş, un mīndru leu. Cīinele īncepu numaidecīt să latre, ca să-şi īndemne prietenul la luptă şi că el este gata să-i dea ajutor. Dar ursul īşi ia rămas bun şi se pune pe fugă spre munţii lui. Şi bietul cīine se pomeni singur īn fala leului şi, de frică, da din coadă līngă el. Schimbară cīteva vorbe şi prietenia fu gata.
    Duseră amīndoi o viaţă fericită dar īntr-o zi se ivi omul. Cīinele īncepu să latre să-şi cheme tovarăşul dar, dintr-o săritură, mīndrul leu pieri.
    - Omule, omule ! Leul a fugit din faţa ta. Īi este frică tic tine. Vrei să fim prieteni ?
    Īntr-o zi, cīinele se īntīlni cu nişte fiare sălbatice. Cīinele, curagios, īncepu să latre, după cum avea obiceiul, dar acum nu si mai īntīmplă ceea ce se īntīmplase pīnă acum, deşi cīinele credea că şi omul va fugi şi va rămīnea el.
    Şi cīinele ridică ochii către om. Acesta luase īn mīnă un lucru ciudat, din care zburau beţişoarele ascuţite la cap şi care şuierau prin aer. Una cīte una, fiarele căzură la pămīnt cu beţişoarele īnfipte īn carne.
    Cīinele alergă repede să vadă şi rămase īnlemnit, văzīnd minunea făcută de săgeţile mici, care dedeseră moarte. Ridică din nou ochii către om şi-i linse mīna.
    Aceasta fuse din partea cīinelui, iscălitura pusă pe zapisul de supunere, că va fi credincios stăpīnului său.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.