» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda cīinelui


    A fost odată, de mult, de mult, un cioban care-şi păştea turma lui de oi, īntr-o poiană frumoasă din apropierea unei păduri; iar colo mai departe, spre răsărit, īşi avea ciobanul stīna. Tare greu īi era bietului om să umble cīnd avea nevoie, la agonisita lui... şi ştiţi de ce ?
    N-apuca să se depărteze oleacă şi, cīt ai clipi din ochi, ieşea din pădure naşul oilor, un lup, care-i hărtăpănea pe toată ziua cīte-o oaie. Că n-avea omul pe nimeni altul să-i fie păzitor al turmiţei lui.
    Azi aşa, mīine aşa... s-a fost luat ciobanul de gīnduri, că nu putea să se dedulcească īn voie din munculiţă lui; iar dacă se dedulcea, pierdea oile.
    Da“ asta pīnă īntr-o zi, cīnd uite că nemereşte la turmă un oacheş bătrīn, bătrīn, cu barba albă colilie şi păru pīnă-n călcīie. Ba avea şi nişte chei la brīu.
    - Bună ziua, măi ciobane.
    - Mulţumim dumitale. Da“ īncotro ?
    - Pīnă aici, moşicule. Rogu-te, fie-ţi milă şi dă-mi olecuţă de caş, că sīnt călător şi de foame mă abătui p-aici. Crede-mă, tată, că de foame nu văz īnaintea ochilor.
    - He, moşule - zise ciobanul - ţi-aş da cu dragă inimă dar nu pot, păcatele mele.
    - De ce ?
    - Apoi, cum mă depărtez, vine un lup din pădurea ceea şi-mi hărtăpăne o oaie; ba-mi mursică şi din celelalte.
    - Aşa ? Apoi du-te fără grijă, dacă e numai p-atīta, că păzesc eu īn locu-ţi.
    - Bine, mă duc.
    Şi a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci atīt i-a fost. Cīnd se uită unchiaşul, īl vede venind cu limba scoasă dinspre pădure şi... gadina dă fuga la turmă.
    Da atunci ce să vezi dumneata ?
    Uncheaşul odată scoate din sīn două mere şi le zvīrlă īnaintea lui, aşa că se dau d-a dura pe līngă turmă...
    Şi-apoi, minune. S-au făcut din ale două mere două lighioi, amīndouă la fel cu lupul dar ceva mai mici; lighioi care pīnă atunci nu mai fuseseră pe pămīnt.
    Şi lighioile acelea, īn grabă au īnceput să se certe furcă cu lupul, să latre la el şi īnainte de a-şi apuca lupul tainul, să-l gonească spre pădure.
    Aşa ! Şi moşul se uită cu bucurie la făpturile zidite de el; iar oiţele păşteau īn linişte.
    Atunci soseşte şi ciobanul cu caşul şi vede minunea. Pricepe că e la mijloc putere dumnezeiască şi cade īn genunchi īnaintea unchiaşului şi īncepe să īntrebe:
    - Doamne, Doamne ! Spune-mi ! Cine eşti de-mi făcuşi atīta bine ?
    - Eu sīnt Petre ! Şi ţi-am făcut binele ăsta, drept răsplată că ai avut şi tu inimă bună cu mine.
    - Aşa ? grăieşte ciobanul şi īncepe să se īnchine. Iartă-mă dar, Sfinte Petre, că n-am ştiut de la īnceput cu cine grăiesc.
    - Nu-i nimic, omule ! Mai bine scoală şi ascultă ici. Vei şti că lighioaia aia cea mai hăidoşă e cīine, iar cealaltă e căţea. Din ele are să se tragă d-aci īnainte neamul cīinilor, care or apăra īn toată vremea turmele şi toate vitele, de lupi.
    Şi după ce vorbi astea, cīinii se īntoarseră de la pădure şi īncepură să se apropie de om, să se milcoşească să se dăgīrţeze pe līngă el şi să-l lingă pe haine.
    Iar unchiaşul, după ce făcu cīteva semne spre oi şi spre cīini, semn de binecuvīntare, īncepu să se depărteze īncet, īncet, pīnă pieri īntr-o lumină orbitoare !
    - Mare e puterea ta, Doamne ! zise iarăşi ciobanul, cīnd mai văzu şi asta şi iarăşi căzu īn genunchi şi mulţumi Sfīntuleţului.
    Şi aşa, vezi ? Din merele alea se trag cīinii de astăzi. D-aia cīinele nu e spurcat. El săracul, e cel mai credincios prieten al omului şi īn toată vremea, se roagă aşa, Celul-de-Sus şi lui Sfīntu Petre, ziditorul lui:
    - Doamne, Doamne ! Să trăiască stăpīnii mei şi să facă nouă feciori; să trăiască apoi şi feciorii, ca să iasă fiecare cu cīte-o īmbucătură īn mīnă, să-mi dea, să mă satur şi eu.
    Nu zice ca pisica:
    - Doamne, Doamne ! Să moară toţi din casă; să rămīie doar o babă şi să fie şi-aia oarbă, ca să-i pot lua eu din mīnă, orce-mbucătură.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.