» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda nevăstuicii


    A fost odată īnspre soare-apune, o ţară cum alta nu mai era. Palate īnconjurate de grădini şi case frumoase vedeai īn toate părţile; femei şi bărbaţi ca īn acea ţară nu se mai aflau; flăcăi mai voinici şi fete mai frumoase, să fi cutreierat lumea īn lung şi īn lat si nu mai găseai; copii mai cuminţi şi mai frumoşi, nici că nu mai vedeai sub soare. Şi unde mai pui că pe acolo nu se afla om leneş, Doamne păzeşte ! Fie fată de īmpărat, fie fată de ţăran, trebuia să muncească şi să nu se dea īn lături de la nici o greutate.
    Ţara aceea era ţară blagoslovită de Dumnezeu ! Unde mai pui că mai era condusă şi de un īmpărat bun ca pīinea caldă şi viteaz nevoie mare. Şi īmpăratul acesta avea trei feciori, ca trei brazi şi două copile frumoase şi harnice, de uimeau lumea, pe līngă că nu le lipsea nici bunătatea, blīndeţea, smerenia şi alte daruri care făceau să nu mai sfīrşească peţitorii de la casa lor.
    Dar īntr-o bună zi, ce-i veni lui Sfīntul Petre, că numai ce-i zice lui Dumnezeu:
    - Doamne, n-ar fi bine să-i punem la īncercare pe aceşti muritori ?
    - De Petre, dacă zici tu, haide, fie !  răspunde Dumnezeu care ştia ce-o să se īntīmple.
Şi se hotărīră să plece pe pămīnt, prefăcīndu-se īn moşnegi şi porniră.
    Merseră ei ce merseră, pīnă ce-ajunseră īn ţara cea blagoslovită şi acolo deteră de un lac pe care, vroind să-l treacă, se īmpotmoliră rău. Fiind gata să se īnece, īncepură să strige după ajutor. Tocmai trecea īmpăratul pe acolo şi, auzind strigăte, se dădu jos el īnsuşi din trăsura cea luxoasă, şi, cu ajutorul cītorva oameni din alai, scoase pe cei doi bătrīni din lac. Fără să-i mai īntrebe cine sīnt şi de unde vin, īi sui īn trăsură şi-i duse la palatul său, unde-i ospătă şi-i găzdui cu multă omenie.
    A doua zi, cīnd să plece, Dumnezeu īi spuse īmpăratului cine este, că a vroit să-l īncerce şi că acum vrea să-l răsplătească. Se gīndi īmpăratul ce se gīndi şi nu ştia ce să ceară, că vezi, el nu dorea să mai aibă nimic, se mulţumea cu ce avea.
    Diavolul īnsă, care nu vede cu ochi buni fericirea oamenilor, īl īndemnă pe īmpărat să mai ceară lui Dumnezeu īncă o fată.
    La īnceput, Prea-Sfīntul nu se īnvoi dar īmpăratul stărui:
    - Doamne, dacă ţi-e voia să mă răsplăteşti, apoi rogu-te mai dă-mi o fată, ca să am un număr de copii cu soţ.
    - Fie voia ta - zise īn sfīrşit Dumnezeu, amărīt că nici de astă dată omul nu se putu īmpotrivi ispitei, apoi pieri īmpreună cu Sfīntul Petre, de parcă n-ar fi fost de cīnd lumea.
    Şi, ca să nu mai lungim vorba, īn curīnd crainicii porniră īn cele patru colţuri ale lumii, ca să poftească mosafirii la botezul celui de al şaselea copil al īmpăratului, care era o fată frumoasă si bălaie ca grīul copt şi rumenă ca un bujor.
    Petrecerea nu vă mai spun cum a fost, v-o īnchipuiţi doar. Destul să vă spun că cheful ţinu un an īncheiat.
    Trecu apoi vreme multă şi multe se schimbară īn ţara cea blagoslovită. Īmpărăteasa murise, feciorii se īnsuraseră şi stăpīneau īmpărăţii vecine cu aceea a tatălui lor; cele două fete mai mari ajunseseră īmpărătese iar īmpăratul īmbătrīnise şi albise din vreme. Fata cea bălană se făcuse mare şi, pe zi ce mergea, tot mai frumoasă se făcea. Totuşi, de cīnd venise ea pe lume, oamenii nu mai erau aşa de fericiţi, nu se mai mulţumeau cu ceea ce aveau, nu le mai plăcea să muncească şi lucru nemaipomenit la ei pīnă atunci, luaseră darul beţiei. Toate ca toate, īnsă fata īmpăratului era rea ca o viperă şi leneşă de n-avea pereche; să nu fi văzut īn faţa ei ac sau gherghef, că se făcea foc. Mai ales de furcă avea groază domniţa şi vai de cel cari ar fi īndrăznit să toarcă īn fata ei !
    Pīnă atunci, ferit-a Sfīntul, nu pomeneai om mort din porunca īmpăratului, dar de atunci, īn ţara cea binecuvīntată se văzu şi asemenea lucru, căci bietul īmpărat, deşi era īn stare să ţie īn frīu o īmpărăţie, totuşi nu putea să īnfrīneze dorinţele fiicei sale.
    Şi, īntr-o zi, cīnd Dumnezeu īşi mai aruncă o privire spre ţara aceea, rămase īncremenit de ce văzu: casele dărăpănate, ogrăzile murdare, vitele bolnave, grădinile şi cīmpiile pustiite; iar oamenii īntr-un hal nemaipomenit din cauza beţiei.
    Īşi puse mīinile īn cap Sfīntul-Dumnezeu dar, cum este el răbdător, se hotărī să mai aştepte.
    Īn vremea aceasta, fata de īmpărat, care se mărise, se mărită cu un voievod străin, care n-o cunoştea şi care o credea tot aşa de bună, pe cīt era de frumoasă. Bietul om, īşi luase īn casă pe satana. Nu făcea nici o treabă nevasta dar, mai ales cīnd vedea furca, fugea de-şi scotea ochii.
    Se īntīmplă īnsă că bătrīnul īmpărat muri de necazuri şi īn locu-i se sui pe tron voievodul şi cu draga lui nevastă. Acum, cīnd ajunsese īmpărăteasă, ea īncepu să facă şi mai multe nelegiuiri, de se īngrozise biata lume.
    Īntr-o zi, ce-i vine īmpărătesei, că numai ce dă poruncă să se distrugă toate furcile din ţară iar cei ce vor fi găsiţi torcīnd, să fie omorīţi.
    Aci īnsă se sfīrşi şi răbdarea lui Dumnezeu, care, grozav de mīniat, trimise un trăsnet şi prefăcu īn cenuşe tot ce mai rāmase din ţara cea blagoslovită.
    Cīnd se risipi fumul de pe locul unde fusese palatul īmpărătesc, sări un animal asemănător cu dihorul, care o porni īn fugă spre īmpărăţiile vecine, unde, cum era făcut pentru rău, se apucă, să fure de pe la oameni găini, ouă, pui, ce-i cădea la īndemīnă. Nimeni nu ştia de unde apăruse lighioana aceasta ciudată, pīnă cīnd īntr-o zi, un moşneag care trecea pe acolo şi care nu era altul decīt Sfīntul Petre, povesti celor ce-l ascultau, povestea fetei de īmpărat cea leneşă, pe care Dumnezeu o prefăcu īn animal prădalnic, veşnic izgonit de lume.
    De atunci, oamenii au botezat acest animal cu numele de nevăstuică şi, cīnd vine să fure păsări, ei pun līngă coteţ cīte o furcă, de care nevăstuica fuge ca dracul de tămīie, cum fugea şi īn viaţă de ea.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.