» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Tătarii şi holdele de grīu


    Cică īnainte vreme, demult, demult, mai tot romānul avea holde de grīu iar paiul era īncărcat cu boabe şi cu spice de jos de la pămīnt şi pīnă-n vīrf, nu numai īn vīrf cum e azi.
    Spre nenorocul nostru īnsă, au năvălit odată tătarii īn ţară după robi şi după prăzi. Au cotelit īncoa, au cotelit īncolo, īn sus, īn jos... dar n-au găsit fiarele astea nici un pui de romān. Fugiseră toţi: cu căţel, cu purcel, cu tot ce aveau şi se făcuseră băjenari prin păduri, pe dealuri şi pe la coade de vīlcele, pīnă s-o īndura Dumnezeu să aducă vremuri mai bune.
    Ce să facă tătarii ? Negăsind nici vite, nici bani ca să-i ducă īn ţara lor, cum le era obiceiul, s-au hotărīt să facă altă pieişte pi capul ţărişoarei noastre. Ştiţi ce ?
    Văzuseră holdele cele minunate de grīu ale romānilor, aşa de mīndre şi de frumoase, că le luau ochii. Şi ca să nu mai aibă oamenii ce mīnca, atunci cīnd s-or īntoarce la căminurile lor, s-au pus din toate părţile pămīntului şi, cu toate puterile lor, au dat foc holdelor.
    Au ars toate, toate nenişorule, că n-avea cine să le scape. Să fi văzut atunci ! Era un pīrjol şi o pieişte şi o fumărie pe tot pămīntul, că te-ai fi smuls cu mīinile de păr !
    Şi a ţinut pīrjolul zile, săptămīni şi luni īntregi.
    Acu ce era să mai facă lumea fără giīu?
    Era gata, gata să se facă toate holdele cenuşă, şi să nu mai rămīie nici de sămīnţă,.. cīnd, vru bunul Dumnezeu de ne ajută să avem şi azi pīine...
    Ştiţi cum ? Uite că īntr-o curte a unui biet de romān rămăsese sub prispă un cīine.
    Şi bietul dobitoc, cum a văzut că tătarii au fugit dar vīlvoarea īl ajunge, s-a repezit cum a putut prin flăcări la un pai de grīu plin de boabe şi, pīnă a nu-l cuprinde flăcările, l-a īmbucat şi rupīndu-l, a luat īn gură ce a putut. Pe urmă, chelălăind şi lătrīnd, a fugit cīt a putut īn pădure departe, unde erau ascunşi romānii. Şedeau bieţii oameni acolo, vedeau şi ei prăpădul ce era pe pămīntul lor şi se tot văitau „de unde să mai luăm noi, fraţilor, grīu măcar de sămīnţă ?”
    Cum se tīnguiau īnsă, norocul lor, văd cīinele; i se pīrlise parte din păr sărmanului dobitoc.. Īi mai iau seama şi odat īncep toţi să salte de bucurie:
    - Uitaţi-vă, fraţilor ! Vedeţi ce ne aduce cīinele īn gură ?
    Se uită toţi şi văd că sărmanul cīine, nici una, nici alta, se opreşte īn mijlocul lor, pune boabele jos şi īncepe să sară īn sus şi să latre, spunīndu-le parcă īn limba lui, de isprava ce făcuse.
    Romānii au pus boabele bine iar īn primăvară, cīnd s-au īncredinţat că tătarii au fugit de prin locurile astea, au pus cu sămīnţă adusă de cīine, un petecel de loc, la care se uitau toţi ca la soare.
    D-aci īnainte, din grīul ăla au tot īntins mereu semănăturile şi s-au făcut cu vremea iar la loc, cum sīnt şi azi.
    Dar neajuns tot a avut din focul ăla, că d-atunci paiul n-a mai fost īncărcat cu boabe şi cu spice pe de-a-ntregul, din pămīnt şi pīnă īn vīrf, ci a făcut şi face spic numai īn vīrf, pentru că numai atīt a putut apuca cīinele īn gură.
    Şi uite, vezi ? D-atunci are grīul spic.
    Iar cīinelui e bine să-i dai pīine cīt de multă, de unde ai, de unde n-ai, că el bietul a scăpat grīul de la pieire.
    Altminteri, n-ai mai vedea azi pe nicăiri pīine, că cică īn vremea aia, altă ţară nu mai avea grīu decīt a noastră; iar grīul nostru a fost scăpat de cīine.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.