» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Barabulă


    A fost cīnd a fost o fată, care niciodată nu vrea să asculte de maica sa. Aceasta a blestemat-o zicīnd:
    - Fire-ai a dracului să fii ! 
    Şi totdeauna, cīnd n-o asculta, īi spunea cuvintele acestea.
    Dar iaca īntr-o zi vine dracul şi luīnd fata, o duse acolo unde locuia el şi a luat-o de muiere. După nouă luni născu nevasta o copilă. Dracul, cum e rīndul dracilor, se tot ducea de-acasă şi pe cine-l īntīlnea şi putea, īl īndemna spre fapte rele. Nevasta lui īnsă rămīnea singură acasă şi cīt e ziulica de mare, plīngea legănīnd copila.
    Īntr-o zi, nimerind din īntīmplare un vīnător pe-acolo şi. vazīnd-o că plīnge, o īntrebă:
    - Ce-ţi este ţie, nevastă, că plīngi aşa de tare ? Şi cum de te afli tu pe-aicea ?
    Nevasta a īnceput a plīnge şi mai tare, pentru că de cīnd o luase dracul de la părinţii săi şi o dusese la dīnsul acasă, nu mai văzuse fiinţă de om. Apoi īi istorisi din fir īn păr toată viaţa sa.
    Īn urmă īi zise:
    - Voinice ! Du-te degrabă de-aici, depărtează-te de pe-acest loc necurat, căci simt că-mi va veni īndată bărbatul şi de te-a afla aici, are să ne omoare pe-amīndoi !
    Dar īncă nu sfīrşise bine cuvintele acestea, cīnd şi sosi dracul şi zise plin de mīnie:
    - Acum te-am prins, netrebnico, cu acest om nelegiuit !.. . Dar vīnătorul nu-l lăsă să vorbească multe, ci scoţīnd degrabă o sfoară, prinse pe dracul cu ea de grumaz şi īi zise:
    - Mai degrabă te-oi omorī eu pe tine, īmpeliţatule !... Cum ai cutezat tu a lua această fată, cu trup cu tot, de la părinţii săi şi-a ţi-o ţine de muiere ?...
    Iară dracul spăimīntat strigă:
    - Stai, omule, nu mă omorī, că-ţi dau ţie muierea aceasta, dimpreună cu fiică-sa !
    Atunci vīnătorul l-a lăsat de grumaz şi voi să se depărteze de-acolo īmpreună cu muierea şi cu fiica acesteia.
    Īnsă dracul īi opri zicīndu-le:
    - Staţi !... Nu vă depărtaţi aşa degrabă, că după drept, numai jumătate de copilă e a muierii mele iar cealaltă jumătate e a mea !
    Şi rostind cuvintele acestea, scoase degrabă un paloş şi cīt ai clipi din ochi, tăie copila drept īn două din vīrful capului īn jos. Jumătate din copilă şi-o luă sie-şi iar cealaltă jumătate o dete vīnătorului, ca să se ducă cu dīnsa şi cu maica sa unde vor voi.
    Nevasta se topea de plīns, că dracul i-a omorīt copila şi şi-a oprit jumătate dintr-īnsa. Nici n-avea ce face, căci ce s-a-ntīmplat odată, nu putea să se mai īndrepte.
După ce sosi nevasta acasă la părinţii săi, a īngropat jumătatea de copilă sub talpa ţinterimului şi locul unde a īngropat-o l-a numit mormīntul moroaicei, pentru că a fost de simbră cu Mamonul.
    La cītăva vreme s-a văzut apoi pe mormīntul acesta răsărind şi crescīnd o buruiană, cu mai multe odrasle, pe care erau flori albe, vinete şi roşii. Şi săpīnd buruiana aceasta, află că din inima, plămīnele şi maiul (ficatul) fetei s-au făcut o mulţime de barabule, unele ca ouăle de găină, altele mai mari, şi gustīndu-le să vază cum sīnt, află că-s bune de mīncat. Deci luīndu-le, le-au numit barabule, pentru că din bucată de copilă au crescut.
    Văzīnd dracul ce lucru se făcu din jumătatea de copilă a nevestei sale, īngropă şi el jumătatea lui, cugetīnd că şi din aceea se va face aşa ceva.
    Dar n-a fost după cum a gīndit Necuratul, căci din jumătatea lui a crescut o buruiană mare, cu frunze late şi cu floare măruntă; şi cīnd a căutat īn pămīnt să vază ce este, n-a aflat nimic.
    Dracul, necăjit peste măsură, nu ştia ce să facă cu frunzele buruienii crescute. Īn urmă īnsă le strīnse, le puse să se usuce şi apoi le dete unuia şi altuia, īnvăţīndu-i ca să le fumeze. De-atunci apoi au prins cei mai mulţi oameni a fuma frunze de-acestea, care s-au numit tutun, „titiun” şi tabac, pentru că s-au făcut din jumătatea de copilă a tatălui.
    Iar nevasta n-a mai supărat de aci īnainte pe maica sa, ci a īnvăţat īncă şi pe alte fete s-asculte de maicile lor, să nu păţească şi ele ca dīnsa. Aşa a rămas apoi īnvăţătură din neam īn neam şi frică de diavol pentru fetele neascultătoare de maicile lor.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.