» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De unde se trage tabacul


    Mult timp după ce au făcut Dumnezeu lumea şi toate cīte sīnt īntr-īnsa, s-au strīns toţi dracii, cruce de aur cu noi īn casă, la un loc, şi s-au sfătuit ce să dreagă, ca să facă şi ei ceva, ca să nu se piardă pomenirea lor. Sfătuindu-se ei dară unii cu alţii, īncolo şi-ncoace, ieşi mai marele lor īnainte şi li zise:
    - Dragii mei ! Ştiţi voi ceva ? Săpaţi o groapă īn pămīnt, scremeţi-vă deasupra ei cīt īţi pute şi sloboziţi  vīnturi - să iertaţi dumneavoastră - īntr-īnsa, pīnă ce veţi īmple-o rasă. După aceea s-o astupaţi bine, ca să nu se răsufle ceva; s-o tot udaţi cu apă, şi-om vede ce va ieşi de-acolo !
    Făcīnd diavolii aceasta după poroncă, iată că au răsărit o buruiană miacoşă şi cu nişte frunze mari şi late, spre cea mai mare bucurie a dracilor. Ce să facă ei acuma cu buruiana aceasta ? Dau īncolo, dau īncoace, se sfătuiesc īntre olaltă, chibzuiesc feli de feli de lucruri dar nu se īnvoiesc īntre olaltă, pentru că unul vrea una, altul alta, şi aşa s-au iscat un harcăt şi mīrīiet ca acela, cīt īţi asurzea urechile ! Hărcătindu-se ei aşa, iată că vine dracul cel mai mare īntre dīnşii şi-i īntreabă ce este ? Ce răcnet fac ? Ei i-au spus pricina şi i-au arătat şi buruiana. Văzīnd-o el aşa de buiacă, s-au bucurat tare, că tot au scos şi ei ceva la capăt ! Apoi li-au zis:
    - Dragii miei ! Ştiţi voi ce să facem, ca făptura noastră să se şi lăţească īn grabă pintre oameni ?
    - Ba  nu,  tocmai pentru  aceea  ne  certăm noi aice ! īi răspunseră mii de glasuri.
    Apoi cugetīnd mai marele dracilor puţin, li-au zis:
    - Ascultaţi una ca doauă ! Mergeţi iute la cutare īmpărat, că-i puternic foarte şi vestit īn lumea toată. El are numai o singură fată, tare mīndră şi frumoasă. Pe-aceasta o are mai dragă decīt lumina ochilor. Pe aceasta s-o īmpleti buftea de bube punoioase şi scărnave foarte şi aşa de dese să fie ele, cīt să nu rămīie loc curat pe dīnsa, măcar cīt să pui un vīrf de ac şi bubele acelea să nu se poată tămădui de om pămīintean ! Văzīnd īmpăratul aceasta, va trimete cărţi pin toată lumea, de-a lungiş şi curmeziş, după doftori, ca să viie să-i lecuiască fata şi nime n-a fi īn stare să-i tămăduiască bubele. Atuncea m-oi face eu om bătrīn, bătrīn, şi m-oi duce la curtea īmpăratului şi m-oi da de doftor şi i-oi spune că i-oi lecui fata, dacă mi-a plăti bine cumsecade. Atuncea i-oi arăta şi leacul şi i-oi spune să-l īnmulţească şi să-l presădească şi el, de bucurie că şi-a vede fata vindecată, sănătoasă şi curată cum au fost mai īntīi, va poronci pin toată īmpărăţia, ca oamenii să samene sămīnţa acestei buruiene minunate, s-o crească şi s-o īnmulţească. Dară şi tu, măi hīcule, de-acolo - zise căpitanul cătră unul din draci, - fă-te om de vīrstă, ia-ţi lut şi-ţi fă o cioabă cu un ciubuc lung, taie frunze din buruiana aceasta pe care o s-o numim noi tiutiun şi tabac şi le pune-n liulea, aprinde-o şi bea tiutiun, venind după mine ! īntr-acest chip ni-om ajunge ţīnta deplin !
    Vorbind el aşa, toate au fost gata īntr-o clipă, după cum au poroncit.
    Sculīndu-se īmpăratul acela īntr-o demineaţă şi primblīndu-se prin cămările sale, īncolo şi-ncoace, iată că īntră o hargată de-a domniţei la dīnsul īn cămară, cam spăriată şi posomorītă, şi-i spune cu jale:
    - Luminate īmpărate ! Iată că-ntr-această noapte au ieşit pe fiica măriei-tale o mulţime de nişte bube punoioase şi cumplit de scīrnave, cīt īţi vine să-ţi verşi şi maţele la privirea lor şi-au īmpresurat-o din creştet pīnă-n tălpi aşa de tare, cīt n-ai loc curat unde să pui nici vīrful acului.
    Auzind aceasta īmpăratul, s-au spăimīntat foarte, căci o avea tare dragă şi au mers īndată mare īn dormitoarea ei şi, văzīnd-o acum atīt de pogană, i s-au rupt inima de jale şi ochii i s-au īmplut de lacrimi. Ce să facă el acuma ? Au dat poroncă pin toată cetatea lui, să-i vie doftorii īn clipă, să facă ceva ca să nu i se muncească copila. Dară toţi doftorii din cetate n-au folosit nimică. După aceea au trimes cărţi după alţi doftori pin toată īmpărăţia şi mai
pe urmă şi prin toată lumea, dară nici un doftor pămīntean n-au putut folosi nimică, n-au fost īn stare să-i tămăduiască copila !
    Văzīnd īmpăratul că nu-i mīntuinţă pentru fiica-sa, s-au scīrbit tare şi s-au īntristat foarte. Cīnd era mai năcăjit, mai supărat şi mai mīhnit īn sufletul său, iată că īntră la dīnsul un hargat şi, īnchinīndu-se, īi zice:
    - Luminate īmpărate ! Au sosit acuma un moşneag bătrīn, bătrīn, la poartă şi zice că să pricepe pe leacuri şi se roagă ca să-l las la măria-ta şi nu ştiu ce să fac, să-l las sau ba ?
    Īmpăratul īi răspunse:
    - Spune-i să se ducă, că dacă nu m-am folosit cu doftorii cei mai iscusiţi şi mai vestiţi, apoi un ghiuj zbīrcit, de bună samă că nu mi-a mai ajuta !
    Īmpărăteasa īnsă i-au răspuns, suspinīnd adīnc:
    - Da lasă-l īnlăuntru, că nici nu ştii de unde-ţi vine leacul şi fiind īncă om bătrīn, ni-a pute folosi măcar cu un cuvīnt bun !
    Īmpăratul se īnduplică şi poronci să-l lese īnlăuntru. Intrīnd căpitanul dracilor, īn chipul bătrīnului, cu celalalt dinapoia sa, īn casă, s-au īnchinat īmpăratului cu plecăciune şi-apoi i-au spus c-au auzit şi el de bubele fetei şi c-au venit ca s-o tămăduiască, fiindcă el cunoaşte o buruiană care vindecă orice feli de bube. Īmpăratul i-au arătat fata. Cum au văzut-o Ucigă-l Crucea, īndată au şi zis cătră īmpăratul:
    - Cam urīte bube, luminate īmpărate dar dacă mă vei cunoaşte bine, apoi să ştii că pīnă mīne ţi-a fi fiica sănătoasă şi curată, cum au născut-o maică-sa !
    Īmpăratul i-au juruit mult bine, dac-a face el una ca aceasta, iar de n-a fi īn stare, apoi să ştie că i-a tăia capul pentru cutezarea lui.
    Atunci i-au răspuns hītrul moşneag, zicīnd:
    - D-apoi luminate īmpărate, tocmai aşa n-ai făcut cu ceialalţi doftori, cari au cercat ca să-ţi tămăduiască fata de bube ! Īnsă ca să-ţi arăt că nu numai cărturarii cei vestiţi ştiu multe de toate dar că şi oamenii cei bătrīni, păţiţi şi īmblaţi prin lume, să pricep cīte la una alta, apoi tot m-oi prinde ca să-ţi tămăduiesc fiica, chiar de mi-ai tăia şi capul !
    Apoi gemīnd şi hicnind, păşeşte clătinīndu-se īnainte,  bagīnd mīna tremurīndă īn sīn şi scoasă un smoc de frunze de cele de tăbac şi īnfăşură cu ele bine pe domniţa din creştet pīnă-n tălpi şi apoi īi poronceşte ca să şadă īn pat acoperită binişor, pīnă mīne dimineaţă.
    Biata copilă au urmat din fir īn păr precum i-au spus moşneagul. Toată noaptea au zăcut acoperită bine īn pat. A doua zī au chemat pe moşneag la dīnsa, ca să vadă cum īi este. Moşneagul au venit, au descoperit-o frumuşel şi au luat īncetişor toate frunzele de pe dīnsa. Cīnd s-au văzut fetiţa fără de bube, curată cum au mai fost, ba īncă pielea īi era īncă mai fragedă, n-au ştiut ce să zică de bucurie şi au alergat repede la părinţi, ca s-o vadă. Zărind-o ei aşa de curăţică şi de frumuşică, sărea īn sus de bucurie şi au chemat īndată mare pe moşneag, ca să-i mulţămească pentru binele cel mare ce i l-au făcut.
    Intrīnd bietul bătrīn cītinel pe uşă, tot oftīnd şi gemīnd, s-au īnchinat īmpăratului şi īmpărătesei, dară celalalt Ucigă-l-Crucea, era tot dinapoia lui, cu liuleaua-n gură. Văzīndu-l īmpăratul, l-au primit tare bine, l-au pus să şadă şi-apoi l-au īntrebat, cum şi cu ce au lecuit el pe fiica sa aşa de degrabă ?
    - Prealuminate  īmpărate ! răspunse  bătrīnul - eu  am o buruiană ce se cheamă tabac, sau tiutiun, tare minunată şi bună de multe leacuri ! şi, scoţīnd din sīn, īi arătă īmpăratului, atīt frunzele cīt şi sămīnţa ei.
    Privind īmpăratul cu de-amănuntul frunzele şi sămīnţa buruienii, să uită spre uşă şi vede şi pe celalalt cu liuleaua-n gură, fumīnd, şi-l īntreabă:
    - Hei ! da tu ce faci acolo ?
    - Ia şi eu, prealuminate īmpărate - răspunse Ucigă-l-Crucea - am durere de măsele şi cīnd şi cīnd mi se-ntunică şi vederea ochilor şi ca să-mi mai alinez durerea de măsele şi ca să văd mai bine cu ochii, am īnceput să beu şi eu tabac şi să-l rugum şi īn gură.
    Īnţălegīnd īmpăratul că buruiana aceasta īi atīt de folositoare, că vindecă atītea boale, au īntrebat pe moşneag, ori de nu i-ar vinde şi lui sămīnţa de aceasta, că ar voi să aibă şi el astfeli de buruiană īn īmpărăţia sa. Moşneagul, bucuros că ajunge la aceea ce-au dorit, i-au răspuns īmpăratului că lui nu-i trebuiesc bani, ci, că el i-a dărui sămīnţa de aceasta, oricīt de multă pofteşte, căci lui i-ar plăcea ca toţi oamenii să se folosească de această buruiană, mai minunată decīt toate buruienele cīte le-au făcut Dumnezeu. Īmpăratul au mulţămit moşneagului pentru bunătatea lui şi plătindu-i juruita pentru īnsănătoşatul fiicei sale, l-au īntrebat cum să-şi facă şi el o liulea şi un ciubuc, că ar voi să beie şi el tabac. Moşneagul, săltīnd de bucurie pentru că-i merge treaba aşa de bine, i-au arătat īmpăratului cum să facă şi ciubuc şi liulea, mai spunīndu-i īncă că-i bine ca să ţii īn gură frunze de acestea, cīnd te dor dinţii. După aceasta şi-au luat moşneagul ziua bună şi au plecat cu celalalt īn treaba sa, foarte voios c-au izbutit atīt de bine.
    Cum s-au īndepărtat moşneagul, au şi poroncit īmpăratul ca să răsădească īn grădina sa rădăcini de buruiana aceasta şi să samene şi un ogor mare cu sămīnţă de dīnsa. Apoi au dăruit pe la curteni, după aceea pe la mai marii ţărilor şi pe urmă şi pe la boieri, sămīnţă de aceasta şi aşa īn scurt timp, s-au lăţit buruiana aceasta nu numai īn īmpărăţia acestui īmpărat, dară şi prin toată lumea, astfeli că acuma mai că nu-i ţară cīt de mică, īn care să nu se samene şi să nu se crească buruiana aceasta.
    - Şi eu singur - īmi zise povestitoriul mai departe - am văzut nu o dată pe oamenii noştri  mestecīnd īn gură frunze de tabac, ca să li treacă durerea de măsele. Ba īncă am cunoscut un om din Rădăuţi, carele nu bea nicidecīt tabac şi nici nu-l putea suferi şi cīrtea pe toţi cei ce fuma. Dară nu de mult, mai dăunăzi, m-am īntīlnit cu el īn tīrg şi,  văzīndu-l cu liuleaua-n gură, m-am mirat foarte şi l-am īntrebat, zicīndu-i: ce vīnt te-au bătut, sau ce patimă mare te-au cuprins, de te-ai īnduplicat a bea şi dumneata tabac, mai ales că mai nainte nici nu-l puteai suferi de feli ?
    - Ţi-oi spune, moşucule - īmi răspunse el - mie īmi slăbiseră vederile, cīt nu puteam vedea mai nimica. Dară unul şi altul m-au sfătuit ca să beu tabac cu liuleua şi, mulţămesc lui Dumnezeu, că de cīnd am īnceput a bea, mi s-au mai deschis vederile şi acuma  văd cumsecade!


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.