» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea păpădiei


    Īnainte, oamenii erau mai buni decīt astăzi. Pe atunci, chiar Dumnezeu venea pe pămīntul nostru, avīnd ca nelipsit tovarăş de călătorie pe Sfīntul Petru. Īn chipul unor moşnegi bătrīni, cu haine sărăcăcioase, de-ai fi crezut că-s nişte cerşetori, umblau prin lume neştiuţi de nimeni, răsplătind fiecăruia după faptele sale...
    Pe acea vreme trăia un biet moşneag. Era singur. Toţi ai lui muriseră. Lucra pe la cunoscuţi şi-i da fiecare ba o haină, o īncălţare, ba de-ale gurii ori un ban de cheltuială, căci īl ştiau că-i om harnic, econom şi cinstit. Mai ales toamna, cīnd se făceau praznice īn sat, moşul căpăta cīte şi mai cīte bunătăţi.
    Dar odată cu anii, moşul se simţea tot mai slab, tot mai bătrīn. Şi-l chinuia mereu un gīnd: „eu am mīncat la multe praznice străine, īn viaţa mea. Dar mie, care nu am pe nimeni, cine-mi va face pomeni, cīnd voi muri ?”
    Şi cu bruma de bani ce-i avea strīnşi, īnjghebă şi el cum putu, un praznic de sufletul lui...
    Toate fiind gata, bătrīnul pofti lumea la praznic. Aşteptă mult dar nici un om nu-i păşi pragul.
    Toţi din sat īşi ziceau: „bietul moşneag, nici el nu are ce mīnca. Unde să mai mergem şi noi ? Īn loc să-l ajutăm, să-i luăm şi ce are ?” Şi nimeni nu veni la praznicul moşului...
    Foarte mīhnit, neīnţelegīnd aşa ceva, moşneagul īşi luă tot ce pregătise: oale cu sarmale, pilaful, colacii, lumīnările şi īntinse masa pe la răscrucile drumurilor, pe maidanuri şi pe oriunde ştia că trece lume; doar s-a nimeri vreun nevoiaş să guste şi din praznicul lui...
    - Unde vom găsi ceva de-ale mīncării, Doamne? grăi Sfīntul Petru lui Dumnezeu. - Sīnt lihnit !
    - Vom afla Petre - răspunse Domnul - iată satul nu-i departe.
    Cum coborīră un deal, Sfīntul Petru văzu că īn adevăr s-apropiau de poarta ţarinei unui sat. Ascunşi acolo, mare minune ! De o parte şi de alta a drumului, cīteva străchini cu sarmale şi pilaf din care se ridicau aburi călduţi. Iar deasupra colaci rotunzi, rumeniţi frumos şi cu lumīnări aprinse, īnfipte la mijloc. Moşul nu uitase să aducă şi aci bucate.
    Fără a mai īntreba ceva, Sfīntul Petru se apucă de īnfulicat gospodăreşte. Dumnezeu făcu la fel, după ce mai īntīi binecuvīntă mīncarea.
    - Totdeauna ai avut grijă, Doamne. Slăvit fie numele tău ! Se īnchină Sfīntul Petru, după ce-şi potoli foamea, punīnd colacul şi lumīnarea īn buzunar.
    - Ba mai bine mulţumeşte creştinului cu inimă bună, care deşi sărac lipit, a adus aici tot ceea ce noi ospătăm.
    Şi luminat de vorbele lui Dumnezeu, Sfīntul Petru īnţelese toată povestea praznicului.. .
    - Nu se cuvine, Doamne, să rămīie nerăsplătită o faptă aşa de frumoasă - adăugă Sfīntul Petru.
    - Lasă, Petre, nu purta grijă - īl dojeni Atotputernicul cu bunătate.
    Cīnd Sfīntul Petru şi cu Dumnezeu se sculară şi porniră mai departe, īn locul străchinilor cu bucate, se iviră, ca prin farmec, nişte cununi de frunze mari, verzi, īntinse pe pămīnt şi avīnd la mijloc, īn vīrful unor lujere plăpīnde, flori galbene-aurii ca nişte făcliuţe.
    Şi de atunci, īn fiecare primăvară, păpădia ne stă īn cale pretutindeni: pe la răscruci de drumuri, pe marginea şoselelor, pe maidanuri, pe luminişuri de pădure, unde moşul cel bun la suflet adusese, cu mare trudă, bucate şi lumīnări aprinse...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.