» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Pălămida


    După ce zice că Dumnezeu a făcut lumea, după ce-a făcut toate lighioile, după ce-a făcut şi pe oameni, toţi s-au dus pe capul lui să-i ceară pīne.
    Cu mīna de tată le-a īmpărţit la toţi; la unii le-a dat grīul, la alţii popuşoiul, la alţii orzul, săcara, la alţii cartofele, ceapa, sfecla şi tot aşa pīnă la cīte roduri sīnt īn lumea asta.
    Pe urmă vine şi Uciganul la Dumnezeu, ca să-i deie şi Lui un fel de pīne.
    - Poi, tocmai acuma te-ai trezit, spurcatule, a treia zi de Paşti ? Să vedem de-a fi mai rămas ceva nedat, te-oi milui şi pe tine; de nu, te-i linge pe bot şi ţi-i lua tălpăşiţa, povestea ceea - zice Dumnezeu.
    Să gīnduluieşte el Dumnezeu fel şi chip; īşi aduce aminte c-a mai rămas ovăzul; a uitat să-l deie cuiva.
    - Apoi ce să-ţi dau ? Doar ovăzul ! Te-i mulţămi ?
    - Mulţămi deodată, ce să fac ?
    - Ei, fie dar.
    Cam cu inima stricată, porneşte diavolul; dar din gură nu mai tăcea, ci tot īi da: „ovăz, ovăz, ovăz”; se vede ca să nu uite, că-i uitit pesemne.
    Sfīntul Petrea zice-n urmă:
    - Doamne, prea bună pīne i-ai dat Faraonului, mai bine ovăzul ar rămīnea pentru dobitoace, sărmanele, căci ele muncesc din greu.
    - Că bine zici, Petre dar de-acuma tot una-i, ce putem face ? Ce-i dat, bun dat; ce-a intrat īn gura lupului, nu mai poţi scoate.
    - Hei Doamne, las pe mine, de n-oi lua ovăzul de la dīnsul, să-mi faci ce-i vrea, să nu-mi zici pe nume.
    Şi nici nu sfīrşeşte bine vorba şi o ia la goană; da fugea, fugea, de-i scăpăra călcīile. Ajunge la un pod īnaintea lui Scaraoschi şi să ascunde dedesupt.
    Satana ajunge pe acolo, trece īnainte fără grije, da din gură tot clămpănea: „ovăz, ovăz, ovăz, ovăz”.
    Sfīntul Petrea, şmecher, a tăcut chitic sub pod, pīnă ce a trecut şi pe urmă iesă tiptil, tiptil īn urma Cioplei şi deodată strigă: 
    - Hăăă ! la urechea Pocnitului, sărindu-i īn spate.
    - Ptiu ! Ucigă-te bolovanii să te ucigă - strigă Cornoratul. Ca sărit din simţiri şi stupindu-şi īn sīn - m-ai băgat īn toate boalele ! Moşneag bătrīn, ajuns īn mintea copiilor. Na ! Vezi că din pricina ta, ghiujule, chiagule ce eşti, am uitat pīnea ce mi-a dat Dumnezeu.
    - Vai de mine, că n-am ştiut una ca asta ! Da ce ţi-a dat ?
    - Nu-ţi spun că cu spărietul tău, japule, am prăpădit cuvīntul, fi-ţ-ar de cap şi de ciolane.
    - Da ce era ? Poate mohor ?
    - Nu.
    - Boz ?
    - Nu, nu-i de asta.
    - Mătrăgună ?
    - Nu.
    - Holeră ?
    - Nu, altfel, nu-mi bate capul pe datorie.
    - Stuh, bostan, urzică ?
    - Nu.
    - A ! Acum mi-aduc aminte ce ţi-a  dat Dumnezeu, pălămida ţi-o dat.
    - Aaaa ! tocmai, tocmai; asta, asta.
    Aşa i-a luat ovăzul şi l-a dat dobitoacelor.
    Şi s-a dus Necuratul īn drumul lui, tot bīlbīind: „pălămidă, pălămidă”.
    De atunci zice că buruiana asta-i a dracului.
    Ea creşte şi īnăduşă pīnea cea bună. Oricīt te-ai năcăji, cu greu o poţi stīrpi din ogoare; mīna nu poţi suferi pe dīnsa, căci cu ghimpi e īmpodobită; mīnile bieţilor lucrători de multe ori sīnt bătătorite cu spini de pălămidă, iar vitele de multe ori o īncungiură.
    Şi după cum buruiana asta īmple cīmpul bun şi roditor, ca să nu poată creşte pīnea cea rodnică, aşa şi diavolul umblă īn calea oamenilor cu inima bună şi curată, ca să-i spurce īn răutăţile lui.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.