» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Macul


    Cică fost-a-n lume o fată mai mīndră decīt Ileana Cosīnzeana. Numele ei nu-l ştiu. Fata asta a avut mulţi peţitori, mai mulţi ca oricare altă fată din lume, ci ea n-a voit să se mărite, numai după acel fecior care va fi aşa de frumos ca ea.
    Īntr-o zi de duminecă, s-a dus şi ea la horă īn sat. Acolo era şi Făt-Frumos şi acela era fiul Zorilor. Făt-Frumos īi zise că o iubeşte, fata se uită la el ademenitor īn ochi şi, din acea clipită, nu se despărţiră deolaltă. Seara, cīnd s-a sfīrşit hora, Făt-Frumos o luă de mīnă şi plecă cu ea la el acasă. Părinţii lui şedeau īntr-o casă frumoasă, īnconjurată cu tot felul de flori, īn capătul lumii, pe ţărmul unei mări. Au avut o viaţă dulce, căci se iubeau ca două turturele.
    Īntr-o zi, Făt-Frumos, mīnat de părinţii lui, s-a dus īn celălalt capăt al lumii, la mătuşa lui, să o vadă de mai trăieşte ori nu, că nu mai ştiau nimic despre ea. Fata a vrut să meargă şi ea cu el 
dar părinţii n-au lăsat-o, zicīndu-i că de un drum aşa de greu, picioarele ei nu-s vrednice. El s-a dus şi ea a rămas plīngīnd după el.
    Au trecut şapte ani de cīnd s-a dus Făt-Frumos, fără să se mai īntoarcă acasă. Fata plīngea ziua şi noaptea după el şi slăbise, īncīt era mai mult moartă decīt vie. La şapte ani, īntr-un miez de noapte a plecat după el. La anul a ajuns la mijlocul lumii. Aici s-a īntīlnit cu un om care sfărīma cu brīncile, stīncile cele mai groaznice.
    - Ce cauţi pe aici, fiica mea ? o īntrebă el.
    - Īmi caut bărbatul, zise ea.
    - Bărbatul tău e prizonier la īmpăratul Ursitoarelor - zise el - şi de vrei să-l scapi, de mă vei asculta pe mine, īţi vei izbuti.
    - Te-oi asculta şi ţi-oi fi recunoscătoare.
    - Ascultă dară: piatra aceasta acopere buricul pămīntului; Făt-Frumos pe aici s-a dus, căci īmpărăţia Ursitoarelor e īn fundul pămīntului. Eu azi voi sfărma piatra asta şi cu o funie de care voi lega o vadră, te voi slobozi acolo, şi aci voi sta pīnă ce veţi veni-napoi, cīnd tu apoi vei mişca funia, ceea ce mi-a fi semn, ca să vă scot. Ca să nu păţeşti ceva rău pe acolo, te īmbie la īmpăratul de slujnică şi, cīt vei fi la el, nu mīnca nimic, suge numai rădăcina aceasta ce ţi-o dau, că după asta ţi-a peri foamea şi cīnd el te-a īntreba că de ce nu mănīnci, că de supărată ce eşti  după Făt-Frumos, nu poţi nici bea nici mīnca. El, de frică ca să nu mori, ţi-a da bărbatul şi vă va īmbia să şedeţi īn curtea lui, că de oamenii cei frumoşi lui foarte īi place; voi īnsă, īntr-o noapte fugiţi, că eu vă voi aştepta aci.
    Īn revărsat de zori, soţia lui Făt-Frumos era īn ţara Ursitoarelor. Cīnd se băgă la īmpăratul, de frumoasă ce era, toată curtea a strălucit. Īmpăratul era om bătrīn, deodată cu lumea. Cum o văzu, o primi īn casa lui şi-i dete īn grije ca īn toată ziua să-i şteargă scumpiile ce le avea aşezate īntr-un scrin de aur.
    Soţia lui Făt-Frumos era ascultătoare şi de aceea īmpăratul o-ndrăgi foarte. Ea īnsă nu mīnca nimic din mīncările īmpăratului chiar dacă mīncări ca acelea de bune n-a gustat īn vieaţa ei.
    Īmpăratul īi zise odată să probeze a mīnca, că de unde nu, va muri de foame. Ea-i răspunse că de cīnd şi-a pierdut soţul, pe Făt -Frumos, i-a pierit şi foamea şi setea şi numai de supărare are parte īn lume. Īmpăratului i se făcu milă de ea şi-i aduse pe Făt-Frumos. Cīnd se văzură, de bucurie şi plīngeau şi rīdeau. Īmpăratul le dete o casă īn grădina castelului său, ca acolo să trăiască ei netulburaţi de nime.
    Rădăcina ce ea a căpătat-o de la Sfarmă-Peatră, a pus-o īntr-un hīrb cu pămīnt şi de acolo au răsărit mai multe flori roşii, īn capătul cărora, cīnd picau florile, rămīneau nişte bocioclini pline cu seminţe mici, negre. Ea ştiind bine că de cīte ori sugea din cea rădăcină uita de foame şi sete şi adormea uşor, a tocat părticică din ea şi fărina ce 
a ieşit din ele, a băgat-o īn vinul care l-a băut īmpăratul cu curtenii lui. Noaptea, de greu ce durmeau toţi, se auzea horcăitul lor pīnă īn uliţă.
    - E vremea să plecăm - zise ea soţului său - căci, pe cīnd ei se vor trezi, noi vom fi afară de aici, īn ţara noastră.
    Făt-Frumos o ascultă şi plecară.
    Sfarmă-Piatră īi trase cu vadra şi cīnd se văzură pe pămīnt, pe Sfarmă-Piatră īl luară cu ei şi-l cinstiră cīt a trăit.
    La anul, din săminţele pe cari soţia lui Făt-Frumos le-a presărat pe pămīnt īn urma ei, de aducere aminte pe unde a umblat, au răsărit nişte plante, cari pīnă īn ziua de azi īnfloresc nişte flori mīndre, roşii ca sīngele, din săminţele cărora se prepară leac de dormire iar numele acestei flori e macul adormitor.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.