» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda lumīnăricii


    Se pomeneşte că īn vremea de demult, pe cīnd Maica Domnului locuia pe pămīnt, se afla īntr-un sat o copiliţă mică şi vioaie, numită Lumīnărica.
    Murindu-i părinţii şi rămīind singură pe lume şi pentru că o iubea mult, Maica Domnului o luă de suflet s-o crească. Peste puţin timp īnsă, Preasfīnta se bolnăvi greu şi simţind că sfīrşitul zilelor i se apropie, a cuprins-o o milă mare şi o durere nespusă pentru sărmana copilă şi neştiind ce soartă va ajunge-o īn urmă şi ca să n-o lase părăsită īn voia valurilor şi a ispitelor acestei vieţi, o schimbă īntr-o floricică drăgălaşă şi o īncredinţa rugului, ca să īngrijească de dīnsa şi să o ferească de orice rău.
    Rugul, plecīndu-se poruncii stăpīnei sale, primi copila īn viaţa sa, dīndu-i toate īngrijirile putincioase.
    Cīt fu mai mică, lumīnărica se arăta īn toate ascultătoare şi supusă bătrīnului rug şi din poveţile lui nu ieşea.
    Şi nimeni nu se īncumeta să-i facă nici cel mai mic rău; nici vīntul nu o pleca, nici caprele nu o rodea, nici mīna de om nu o atingea. Iar ea creştea şi se făcea din zi īn zi mai mare şi mai mīndră, de-i era drag orişicui s-o privească.
    De pe la o vreme īnsă, după ce lumīnărica crescu mare, ea nu mai voi să asculte de sfaturile şi poveţile bătrīnului, ca mai-nainte, ci sta tot tristă şi īngīndurată.
    Azi aşa, mīine aşa, pīnă ce īntr-o bună dimineaţă, pe cīnd rugul dormea, ea se strecură binişor, ieşi din casă şi apucă īncotro văzu cu ochii, peste lunci şi peste dealuri.
    Cīnd se deşteptă rugul şi cīnd īnţelese isprava copilei lui, nu mai putu de scīrbă şi de durere şi o blestemă ca pe o īndărătnică şi neascultătoare, menind-o cu toate relele de pe lume.
    Şi de atunci şi pīnă acum, biata lumīnărică creşte rătăcită şi singuratică pe dealuri şi pe cīmpii, vīntul aplecīnd-o şi caprele rozīnd-o.
    Dar Maica Domnului īnţelegānd rătăcirea copilei aşa cum īnţelegea ea rătăcirile tuturor fetelor şi le aduce cu grijă şi dragoste “napoi īn albia lor, i-a hărăzit altă ursită iar omul, cīnd o īntīlneşte īn cale-i, smulge din rădăcină lumīnărica şi, ducīnd-o acasă, o fierbe folosind-o ca leac la multe boale şi neputinţe.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.