» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea ghiocelului


    A fost odată un īmpărat şi o īmpărăteasă şi aveau un băiet tare frumos; şi nu mai puteau de dragul lui, mai cu seamă că numai pe el īl avuseseră. Dar băietul ca băietul, īnvăluit cu ale lui, nu prea băga de seamă la aşa ceva şi trecu vreme; crescu mare şi părinţii lui voiră să-l īnsoare; īnsă lui nu-i plăcu mireasa ce-i colocărise, că auzise el, cine-i spusese, că este o fată la un īmpărat, mult mai frumoasă şi bogată, cum nu-s multe fete şi spuse părinţilor că el se duce acolo.
    - Da cum se poate, ce, ai īnebunit ? īi grăiră părinţii spăimīntaţi, cīnd auziră. - Cum să ne părăseşti cīnd nu ştii ce se poate īntīmpla īn urma ta şi tu eşti singurul moştenitor ?
    - Ba nicidecum - făcu dīnsul de colo - dacă nu mă lăsaţi, eu nu mă mai īnsor niciodată. Ce-i asta, să nu-mi iau o femeie după gustul meu !
    Īn sfīrşit, după multă ciorovăială, părinţii īl lăsară, īnsă, īmpăratul, īnainte de-a pleca, īl povăţui:
    - Vezi să nu uiţi un lucru. La orice fīntīnă din īmpărăţia celui cu fata, de-i bea apă, să pui un semn oarecare cunoscut de tine şi deosebit unul de altul, ca venind īnapoi să nu mai bei, că e mare şmecher īmpăratul cela. Cīnd se duce cineva la el īn peţit, īi dă fata şi omul pleacă cu ea; el pe altă parte, vrăjeşte apele din care a băut peţitorul la venire. Şi dacă nu pune un semn din ce apă a băut, cīnd mai bea din apa ceea, omul se şi preface īn o floare, īn o buruiană, īn un dobitoc, după neamul din care se trage omul şi cum vrea īmpăratul cela să-l pocească.
    Băietul a luat-o de-a buna ce i-a spus tată-său, şi a pornit-o.
    Era iarna... tocmai cīnd se topesc omeţile. Īn adevăr, cum a şi intrat pe pămīntul ţării īmpăratului celuia şi bea apă din o fīntīnă, el punea un semn, care să fie cunoscut numai de el. Numai la un izvor n-a avut ce pune şi a zis că pe acela īl ţine el minte.
    A ajuns acolo, īmpăratul l-a primit frumos şi cum s-a cuvenit, i-a dat fata, şi l-a şi pornit cu dīnsa īncolo, la īmpărăţia lui.
    Abia a ieşit din cetate şi aşa l-a pălit o sete ca aceea, de i se usca gura dar el vedea fīntīnă, vedea semnul, şi nu bea. A ajuns la izvorul cu pricina, pesemne vrăjitorul aşa l-a uluit, că lui i se păru că e pe altă īmpărăţie şi a băut apă. Şi minune, deodată se schimbă īn o floare albă cu nişte frunzişoare verzi iar fata de īmpărat, povăţuită de tatăl ei, se īnturnă acasă īn aşteptarea altor peţitori, spre a-i păcăli şi pe dīnşii vrăjitorul, care-şi trimise răspuns tatălui băietului, că să nu-l mai aştepte că l-a prefăcut īn ghiocel şi să-l caute īn anul viitor, să-l afle la mijitul primăverii sub omăt.
    Şi de atunci, ... e ghiocelul.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.