» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda cucului


   Zāce c-o fost odată, cānd o fost rău īn lume, cānd erau oamenii sărmani şi n-aveau ce mānca, un om şi femeia lui. Femeia o născut doi gemeni. Pă unu l-o botezat Cucu şi pă celălalt Ştefan. Amu, fiind mare sărăcie şi-or zās: 
   - Doamne, cum ne-om creşte pruncii aiştea, ce le-om da şi mānci ?! 
   I-o crescut cum o putut şi cānd or fost mai mărişori le-o fost şi mai rău. Atunci or zās pruncii cătă părinţi:
   - Ne-aţi crescut pān“aci, amu merem īn lume şi ne cotăm māncare că aci murim dă foame.
   Maica le-o zās:
   - Doamne, cum īţi mere īn lume că v-am crescut aşe, ce ne-om face fără voi ? Da, dacă nu vă bănuiţi dă noi, mereţi !
   Şi i-o blestemat maica lor să margă unu pă răsărit, altu pă scăpătat şi tăt să strāge unu după altu da“ şi nu să-ntālnească numa la şapte ani odată. S-or dus pruncii aşe cum i-o blestemat maica lor.
   Aista care-i la noi dă cāntă Cucu, īi Ştefan şi iel strāgă după frate-său, iară celălalt după scăpătat, pă nume Cucu, strāgă: Ştefan ! Ştefan ! după fratele lui care-i p-aci, pă la noi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.