» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Socul, feciorul pămāntului


    După lupta dracului cu baba, darul de a descīnta rămase babei, fiindcă dīnsa s-a dovedit mai vicleană decīt dracul.
    Ea l-a răpus īntīi din bătaie şi apoi din descīntec.
    Īnainte īnsă cu mult de această īntīmplare, numai dracul putea descīnta şi īşi făcea mendrele printre bieţii muritori, aşa cum īi era cheful.
    Aceasta se petrecea cam la vro cīteva sute de ani după ce Dumnezeu alungă din rai pe Adam şi Eva, pentru neascultarea lor.
    Sfīntuleţul, supărat pe ei peste măsură, cică le-ar fi zis:
    - Duceţi-vă de la mine, mişeilor ! Duceţi-vă de vă cīştigaţi pīinea muncind din greu şi vă īnmulţiţi chinuinu-vă amar ! 
    Ş-apoi, īntr-o ultimă ameninţare le-ar fi zis: 
    - Duceţi-vă la dracul !!
    Ei, Scaraoschi, tartarului iadului, atīt i-a trebuit.
    Iute şi degrabă şi-a băgat codiţa printre oameni şi a īnceput să lucreze anume, īmpărţind munca pe bresle; iar breslele īncredinţīndu-le cīte unui cornorat cu mai multă trecere şi cu mai multe fapte rele la activul lui.
    Breslele erau: zīzania, beţia, furtul, descīntecul, rīsul şi altele...
     Cu descīntecul fu īnsărcinat Aghiuţă. Acesta fu trimis īn lume; i se ţinu următorul discurs:
    - Aghiuţă cornoratule ! Aghiuţă spurcatule ! Aghiuţă ure-chiatule, mergi printre oameni şi amăgeşte-i cu  născocirea mea, descīntecul ! Cīnd vezi bolnavi, spune-le că-i faci sănătoşi. Dar, bagă-ţi bine minţile īn cap ! Să-mi trimiţi cīt mai mulţi aici īnainte de vreme, căci am nevoie de ei să-i prăjesc īn focul cel nestins. Şi, pentru ca lumea să te creadă mare descīntător, fă pe ici pe colo cīte unul sănătos şi ia-ţi de ajutor, din cīnd īn cīnd, tot cīte un muritor, care crezi tu că-i bun de talpă de iad. După ce-l īncarci bine de păcate, ca să fie greu şi numai bun pentru talpă, trimite-l la mine iar tu ia-ţi altul şi tot aşa pīnă īi vom da gata pe bieţii gīgīlici, fără grijă şi de acum fără milă de nicăieri. Dar grăbeşte-te, puiule, să nu te apuce noaptea-n drum, căci tare mă tem ca Dumnezeu să nu-şi schimbe părerile despre muritori şi să le trimeată vrun mīntuitor. Atunci, te-ai spălat pe bot; iar dacă treaba rămīne neterminată īnainte de vreme, īţi tai corniţele, īţi desbīrn urechile şi te moi īntr-o baie de aghiasmă, furată de frate-tău Michiduţă de la fīntīna lui Adam şi pentru spaima iadului. Īnţelesu-m-ai ?! Hai ! Marş !
    - Īnţeles ! Să trăiţi, īntunecimea voastră şi Spaima dracilor !
    Şi mii de ani după īntīmplarea aceasta, Aghiuţă īşi făcu mendrele printre bieţii muritori, luīndu-şi din cīnd īn cīnd cīte un ajutor pe care, după ce-l īncărca de păcate, īl trimetea la iad cu semn pe frunte „bun pentru talpa iadului”.
    Şi lumea credea īn descīntecele drăceşti şi, fără multă vorbă, mulţi, īnfiorător de mulţi muritori, luau drumul iadului, mărind turma ce-o pierdea.
    Acum, cică după ce diavolul trimisese la iad pe ultimul mare mincinos şi ajutor īn meseria descīntatului, umbla īn căutarea unui nou ucenic.
    Īl īntīlneşte la o răscruce. Īll chema Socul.
    Aghiuţă, transformat īn moşulică cu barbă īncīlcită şi cu fes pe cap, īncepu:
    - Bună ziua, nepoate !
    - Bună să-ţi fie inima, moşulică, după cum ţi-e căutătura ! 
    - Sīc ! gīndi dracul īn sine - ăsta-i de mine ! īncotro, odorul moşului ?
    - Ia“ mă duc şi eu să mă pun argat la vrun boier a lui Dumnezeu.
    „No !” gīndi dracul.. „ştii c-am nemerit-o şi nu prea ? īl auzi cum vorbeşte de Dumnezeu  !! Dar, oricum, ce mai tălpuşoară de iad am să-mi fac din el. O să mă pupe jupīnul Searaoschi, nu glumă ! 
    - Pune-te la mine argat, măi flăcăule !
    - Ha ! ha ! ha ! cum s-ar zice să mă pun slugă la tine şi noi amīndoi unde vom găsi, hai ? O, bătu-te-ar damblaua, dīrloagă bătrīnă ! Nu vezi că-ţi iese părul prin pleaşca ceea de fes ? Uite, domnule, ce-i trebuie chelbosului !?
    - Nu rīde, măi ţīcule, căci tare mă tem că are să-ţi cadă rīsul īn vine ! Eu īţi plătesc leafă bună, ş-apoi īţi dau de lucru treabă uşoară.
    - Ce voi face la tine ?
    - Iacă ce vei face. Eu sīnt de meserie descīntător şi vrăjitor. Tu şi cu mine vom merge din loc īn loc şi īn fiecare sat stăm 3 zile. Ne instalăm la o casă. Eu umblu din casă īn casă să caut bolnavi şi-i īndrept la gazda noastră iar tu īi ţii de vorbă pīnă vin şi eu şi apoi īi descīntăm, īi facem sănătoşi şi le luăm plata. Asta pīnă te-i mai dermeli tu. Pe urmă umbli tu prin sat, cīteodată eu şi aşa mai departe. Le suflăm vorbe dulci la ureche şi-i facem d-ai noştri.
    Băiatul nu īnţelese tīlcul acestor spuse şi de aceea īnghiţi īn sec şi tăcu.
    - Te īnvaţă moşul de toate, să n-ai grijă.
    Īn cele din urmă au făcut tīrgul. De la o vreme, Socul a observat că moşul şi stăpīnul lui are două corniţe pe cap şi că dacă face 2-3 sănătoşi dintre clienţi, ori īi satisface īn cerinţele lor, apoi pe alţi 10-20 īi trimite pe lumea cealaltă, īnainte de vreme.
    Pe unii īi asmuţă contra altora şi mai pe toţi īi face de se mănīncă īntre ei, mai avan decīt cīinii.
    Aşa fiind, Socul, inimă bună şi cu dragoste de semenii săi, din milă către ei, a īnvăţat vro cīteva leacuri bune şi de efect de la diavol. Şi cīnd bolnavii veneau la gazda lor, trimişi de Necuratul spre vindecare (vorbă să fie), el īi făcea sănătoşi şi-i trimetea pe la casele lor, mai īnainte de a fi sosit Cornoratul.
    Cīnd acesta venea şi nu găsea pe nimeni, făcea urīt la Soc şi zicea:
    - Da unde-s muşteriii, Socule?
    - N-au venit !
    - Ei, ei, ori că nu mai crede nimeni īn descīntecul nostru, ori că tu eşti un pierde-vară şi ţi-ai pierdut orice farmec ! Īn amīndouă cazurile e rău de mine - şi aici dracul īnghiţea īn sec, gīndindu-se la furia Tartarului şi la baia de aghiasmă. Şi lucrurile mergeau din rău īn mai rău pentru Aghiuţă şi din bine īn mai bine pentru bieţii muritoti.
    Toate acestea datorită Socului, care era pur şi simplu un trădător al Necuratului.
    Vezi că el simţise cam cu cine are de-a face şi-şi purta după faptele Celui-prea īntunecat.
    Īntr-o zi fu prins cu mīţa-n sac, vorba cīntecului...
    Aghiuţă se īntorcea către casă, mai amărīt ca oricīnd, cīnd vede cu uimire lume multă ieşind de la dīnsul.
    - Da-ncotro, oameni buni ? Nu staţi să vă descīnt, să vă fac sănătoşi ?
    - Ehei, să fii dumneata sănătos, că pe noi ne-a făcut foarte bine domnul Soc, vraci fără pereche īn lume şi frumos, nu ca tine urīt de mănīnci nouri !
    - Aşa vi-i vorba, tīlharilor ! 
    Şi totuşi, īn tinda casei cu urechea la uşă şi cu ochiul prin gura cheii...Ce vede ? Socul tocmai dădea de băut unui bolnav, un fel de ceai făcut dintr-o rădăcină minunată. 
    Ca prin farmec omul se făcu sănătos, īi sărută mīna şi vru să iasă.
    Atunci Socul īi spuse:
    - Bagă seamă şi spune la toţi să se ferească de moşul cu tichie, că acela-i dracul gol şi vă omoară, trimiţīndu-vă la iad, pe rudă, pe sămīnţă.
    Omul zboară afară; iar Aghiuţă se īnfăţişă dīrz la Soc:
    - Ce făcuşi ?
    - Nimic !
    - Ia-ţi plata trădătorului ! Şi zicīnd aşa, Urecheatul scoase o gīnganie mică din buzunar şi făcu īnspre Soc.
    Un trăsnet puternic se auzi şi nefericitul binefăcător al semenilor săi căzu mort.
    Era moartea prin īmpuşcare, cu un instrument pe care muritorii abia peste cīteva mii de ani de la īntīmplarea aceasta īl aflară.
    Gīngania omorītoare nu era decīt revorverul din zilele noastre. Secretul construcţiei lui a fost furat dracului de un om abil, īncoace, īn zilele noastre...
    Socul fu īnmormīntat īn taină, nimeni n-a plīns vrodată după binefăcătorul oamenilor.
    Tīrziu, tīrziu de tot, după ce Sfīntuleţul, īn marea lui milostivire faţă de creaturile sale, le trimise un Mīntuitor, pe īnsuşi Fiul său, s-a aflat şi despre soarta tristă a Socului şi iată cum:
    Odată Dumnezeu coborīse pe pămīnt cu Sfīntul Petre, chiar īn satul unde se īntīmplase nenorocirea, cu cītăva mii de ani mai īnainte.
    Trecīnd prin dreptul tainicului mormīnt, Domnul zise:
    - Petre, ştii tu cine doarme aici ?
    - Nu, Doamne !
    Aici, Petre, doarme sărmanul Soc, binefăcătorul oamenilor, din timpul urgiei lor... şi-i istorisi povestea de-a fir a păr.
    Atunci Petre īnduioşīndu-se pīnă la lacrimi, de această viaţă pierdută, īi ceru Domnului să-l īnvieze.
    - Am să fac ceva pentru el, Petre - şi zicīnd aceasta, īşi īntinse mīna asupra părăsitului mormīnt şi zise - Răsai din negura vremurilor şi a uitării, bunule Soc, neamul tău este iertat din negura trecutului şi creşti de-a pururi printre cei care ţi-au fost dragi ! Fii tufanul aducător de leacuri, ca şi pe vremuri, răzbună-te necontenit pe acel care te-a omorīt pe nedrept.
    Şi a fost aşa cum Domnul a zis. De atunci şi pīnă īn zilele noastre şi cīt va fi lumea, creşte pe haturile grădinilor, prin vii şi pe dealuri, un tufan ce se cheamă soc.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.