» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Agrişul


    Se zice că agrişul dintru īnceput era un arbore īnalt şi rămuros şi crengile sale nu aveau nici un singur ghimpe.
    Călătorind odată Domnul nostru Isus Cristos cu Sān-Petru pe pămānt şi fiind osteniţi de drumul cel lung ce-l făcură, s-au aşezat la umbra unui agriş ca să se odihnească.
    După ce s-au odihnit ei cāt se vor fi odihnit, s-au rugat agrişului ca să le deie vro cāteva pomişoare de-ale sale de gustare, căci nu numai că erau flămānzi, ci de căldura cea mare li era īncă şi sete.
    Agrişul īnsă, neştiind după cum se vede cu ce fel de oameni are de lucru, zise mānios:
    - Se vede că voi sunteţi nişte oameni slabi. V-am dat umbra ca să vă odihniţi şi acuma, īn loc de mulţămire, īmi mai cereţi pe deasupra īncă şi poame !... Hai, căraţi-vă de-aicea, cerşitorilor ! 
    Domnul nostru Isus Cristos, supărat pānă īn adāncul inimii sale de cuvintele agrişului ce le-a auzit, a lăsat să răsară ghimpi pe dānsul, zicānd:
    - De azi īnainte să nu mai fii aşa cum ai fost pānă acuma, ci vecinic să-ţi fie crengile acoperite cu spini, ca nici un om să nu mai tragă la tine, doară numai atunci cānd va avea mare nevoie !
    Şi cum a rostit Isus Cristos cuvintele acestea, agrişul pe loc s-a şi īncărcat de spini. Şi de-atunci este el aşa de ghimpos. 


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.