» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
De ce salcia īn loc de flori are mīţişori ?


    A fost o vreme, e mult de atunci, pe cīnd nu era deloc iarnă. Oamenii nu ştiau ce e cojocul, casele se făceau fără sobe de iarnă, sania īncă nu era inventată şi de ger şi iarnă se ştia numai din auzite. După ce se secera grīul, se sămăna porumbul, care era copt pe la Sf. Vasile; pomii rodeau de două ori şi iarba se cosea de patru ori pe an.
    Şi deodată vremea s-a schimbat; a īnceput cu un vīnt rece dinspre miazănoapte, nori grei au acoperit cerul şi după o brumă, frunzele au căzut de pe pomi. Lumea s-a speriat dar nenorocirea cea mare era īncă īnainte; după cīteva zile a īngheţat de-a binelea şi a īnceput să ningă. Aşa a ţinut o săptămīnă īncheiată. Troienile s-au făcut cīt gardurile şi apoi cīt casele. Nu se vedea nici soarele; cocoşii, singurele ceasornice pe acele vremuri, cīntau fără nici o socoteală. Bieţii oameni speriaţi, credeau că a venit vremea de apoi.
    Acoperiţi cu zăpadă, copacii stăteau cu crengile aplecate spre pămīnt. Cīnd ninsoarea s-a oprit şi s-a arătat soarele, s-a auzit deodată un glas puternic:
    - Toţi copacii să vină la Dumnezeu !
    Era o privelişte de toată frumuseţea, să vezi cum se dezgropau singuri copacii, cum lucrau din crengi, cum se īntindeau şi se aplecau stejarii şi ulmii cei puternici, merii şi perii pe jumătate īngheţaţi, frasinii noduroşi, plopii drepţi ca luminarea, frumoşii tei... Alături, nucul ajuta alunului, fratelui său mai mic. Dincolo, mesteacănul, sărea de bucurie, ca un ied neastīmpărat şi mai că s-ar fi luat la joacă cu castanul, dacă acesta nu ar fi fost aşa de serios. Veni liliacul, iasomia şi trandafirul cel mīndru. Īn goană sosi şi vīscul, deşi nimeni nu-l poftise. Teiul surīse hītru, cīnd văzu venind cătina, care se credea şi ea din familia copacilor... Aşezaţi īn rīnduri cīte doi, au pornit copacii spre cer. Mīini nevăzute au deschis larg uşile şi chemaţii Domnului au intrat īn īmpărăţia cerului. Copacii s-au īnchinat īn faţa Domnului şi apoi s-au strīns īn jurul lui.
    - Fiţi bineveniţi īn īmpărăţia cerului, scumpii mei copaci - le-a zis Dumnezeu. Nu trebuie să vă speriaţi de zăpadă. Ea se va topi şi din nou va fi cald şi frumos. Pīnă atunci fiţi musafirii cerului. Plimbaţi-vă, odihniţi-vă şi cīnd pămīntul va īnverzi, am să vă trimit īnapoi pe fiecare la locui lui.
    Căldura din cer a īnviorat copacii. Mugurii au īnceput să se umfle şi s-au arătat frunze mici. Apoi, copacii au īnceput să īnflorească. Coapcii se luau parcă la īntrecere, care are flori mai frumoase. Īngerii nu se puteau sătura privind mulţimea nesfīrşită. de copaci īnfloriţi.
    Un singur copac, salcia, nu avu răbdare să asculte porunca Celui-de-Sus şi deschise puţin uşa ca să vadă ce mai este pe pămīnt; nici urmă de zăpadă, cīmpiile īnverzite peste tot. Oamenii căutau copacii şi nu-i găseau nicăieri. Fără să-şi ia rămas bun, fără să mulţumească pentru găzduire, salcia fugi din cer. Cu iuţeala vīntului a ajuns pe pămīnt şi s-a aşezat la locul ei, pe malul pīrīului. Atunci oamenii s-au adunat să-i vadă de aproape şi să-i admire florile albe ca zăpada. Iar salcia povestea cum a trăit īn cer şi ce a văzut acolo.
    Dumnezeu ştia că salcia i-a călcat porunca şi s-a mīhnit mult. A chemat īn jurul său toţi copacii şi le-a grăit astfel:
    - Ceea ce a făcut salcia nu este frumos. Ea nu merită darul cerului; de aceea am să-i iau īnapoi florile. Fiindcă a fugit din cer ca o mīţă, am să-i schimb floricelele albe īn mīţişori pufoşi. Aşa va rămīne īn vecii vecilor...
    Abia isprăvi Cel-de-Sus şi căzură īn apă toate florile salciei iar īn locul lor au crescut mīţişori. Oamenii cari īi admirau pīnă atunci florile, au strigat:
    - Mīţişori, mīţişori - şi au rupt crenguţe şi le-au dus acasă.
    Īn noaptea următoare, au plecat din cer, la locul lor, toţi pomii. Crengile le erau īncărcate cu flori dar primit din cer; de aceea sīnt aşa de frumoase iar mirosul īl au tot din cer, unde au respirat aerul īmbălsămat al cerului.
    Şi veni primăvara pe pămīnt. Oamenii se uitau la copacii īncărcaţi cu flori şi nu se puteau sătura privindu-le. Numai la salcie nimeni nu se uita. Acolo, pe malul pīrīului, cu crengile lăsate īn jos, īncărcate cu mīţişori, ea parcă plīngea... 


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.