» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Plopul


    A fost odată un băiat foarte rău. Pe băiatul acesta īl chema Neagu. Cīt īi ziulica de mare, colinda prin sat şi se ţinea numai de rele.
    Căuta cuiburile păsărilor şi le spărgea oule, chinuia bieţii cīini care nu-i făceau nici un rău, legīndu-le de coadă cīte o tinichea şi apoi luīndu-i la goană, rīdea cu mare poftă. Dar cel mai mare păcat pe care īl făcea, era că īşi bătea joc de oamenii bătrīni.
    De cītva timp se pripăşise īn sat un mut. Din pricina lui Neagu, bietul om nu mai avea odihnă; unde-l vedea, īl lua la goană cu pietre. Īntr-o zi l-a izbit cu piatra īn cap atīt de rău, īncīt săramanul om a căzut jos plin de sīnge. Cīnd vreun nenorocit de şchiop se rătăcea prin satul lor, Neagu īl ducea cu alai pīnă afară īn cīmp, schiopătīnd īn urma lui şi spunīndu-i vorbe urīte.
Bunul Dumnezeu, care vede tot, era foarte mīhnit de purtarea lui Neagu. Se hotărī dar să īncerce īndreptarea lui şi trimise pe pămīnt pe Sfīnta Duminică.
    Aceasta luă īnfăţişarea unei femei īncovoiate şi se aşeză la uşa bisericii, īntr-o zi īn care tot satul era strīns la rugăciune. Neagu se afla şi el la biserică dar nu ca să se īnchine, ci să mai facă vreo poznă. Īn vreme ce lumea sta īngenunchiată, ascultīnd cu smerire sfīnta evanghelie, el, prefăcīndu-se că vrea să aprindă o lumīnare, dădu foc broboadei bătrīnei ce sta la uşă şi care era Sfīnta Duminică. Flăcările se īntinseră cu repeziciune. Oamenii īngroziţi alergară, unii să stingă focul, alţii īnghesuindu-se spre ieşire. Da“ Sfīnta le vorbi:
    - Oameni buni ! Nu vă īnspăimīntaţi ! Flăcările n-au nici o putere asupra-mi. Priviţi ! Şi deodată, bătrīna gīrbovă se prefăcu īntr-o femeie de o frumuseţe uimitoare: cu ochi albaştri ce oglindeau cerul senin, cu părul lung, auriu, iar fruntea īmpodobită cu o cunună de raze. Oamenii rămăseseră uimiţi de această schimbare şi o priveau acum ca pe o sfīntă. Numai Neagu, īngrozit de fapta lui, se pregătea să fugă dar Sfīnta Duminică īl opri:
    - Stai pe loc, copil rău ce eşti ! Coborīsem pe pămīnt pentru mīntuirea ta dar văd că răutatea-ţi n-are leac.  Nu  meriţi să trăieşti pe pămīnt, sub chip de om, tu care nu cunoşti ce-i mila şi īndurarea. Inima ta se va preface īntr-un copac rece şi nesimţitor, ce-şi va īnălţa tulpina pīnă īn īnaltul cerului, dar bucuria florilor şi a fructelor nu vei cunoaşte, căci sterp vei rămīne, pe vecie !
    Neagu, şi mai īngrozit, căuta să fugă din biserică dar ajuns īn curte, după cīţiva paşi simţi cum īi īnghiaţă sīngele īn vine şi trupu i se făcu īn trunchi iar mīinele şi picioarele īn ramure.
Şi de atunci, de-ar fi vremea cīt de uşoară, de nici nu se īncreţeşte luciul apelor, plopul īşi mişcă frunzele zi şi noapte, cerīndu-şi iertare de la bunul Dumnezeu.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.