» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Blāndeţea răsplătită


    Era toamnă. Pasările călătoare plecaseră. Rămăsese numai una mică. Aceasta avea o aripă ruptă şi nu putea să zboare.
    Mica pasăre se duse atunci īn pădure, ca să ceară ajutor de la arbori. Ea īi īntrebă pe toţi, cu glas duios:
    - Vreţi să mă lăsaţi să trăiesc īntre ramurile voastre pīnă s-o face vremea bună ?
    - Nu pot ! īi răspunse fagul. Mi-e destul că port de grije ramurilor mele. Du-te de aici !
    - Nici eu nu pot ! - zise stejarul - Mă tem că-mi vei mīnca ghinda. Du-te īn altă parte !
    - Şi nici eu nu te primesc, drăguţă, fiindcă nu adăpostesc niciodată străini ! spuse salcia cu nepăsare.
    Tot cam īn felul acesta o goniră şi ceilalţi arbori ai pădurii. Iată īnsă că o zări bradul şi-i zise:
    - Unde te duci, păsărică ?
    - Nici eu numai ştiu unde. Arborii nu vor să mă primească iar eu nu pot să zbor departe, pentru că am aripa frīntă.
    - Vino la mine ! Poţi să stai pe oricare din ramurile mele, cīt vei voi.
    Păsărica se duse şi-şi făcu culcuş īntre ramurile bradului. Īntr-o noapte, vīntul rece īncepu să sufle cu putere. Era semn că se apropie iarna. Frunzele pomilor se scuturau una cīte una, galbene la faţă.
    - Pot să scutur şi frunzele bradului ? grăi Vīntul către Moş Crivăţ, īmpăratul Vīnturilor.
    - Nu ! De el să nu te atingi. A fost bun cu mica pasăre, trebuie să avem şi noi milă de el.
    Şi de atunci, bradul īşi păstrează frunzele verzi şi vara şi iarna.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.