» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Pieptenele lui Sīn Petru


    După ce īn călătoria lor pe pămīnt străbătură un şes lung, cīt postul Paştilor, Dumnezeu şi cu Sīn-Petru īşi īndreptară paşii către un munte, să vadă ce lume mai este prin codri. Īn faţa lor se ridica un munte mare şi golaş de tot. Numai stīncă şi bolovani. Nu era un copac, o tufă, o verdeaţă, nicăiri. Nici un fir de iarbă, de leac, vorba aia. Cum te uitai spre el, vedeai cu ochii toate sălbătăciunile, vieţuitoarele şi jigăniile lăsate de Dumnezeu să trăiască la munte, unele umblīnd, altele zburīnd, altele tīrīndu-se pe pămīnt.
    Jos, la poalele muntelui, era o bucăţică de pajişte verde, pe care un cioban tīnăr īşi păzea turma de mioare.
    - Doamne - zise Sīn-Petru - n-aţi fi de părere să mergem la ciobănaşul cela şi să-l īntrebăm cum e mulţămit el cu soarta ?
    - Să mergem, Petre.
    Ajung ei la cioban, dau bineţe şi intră īn vorbă cu el. Flăcăul era vesel şi vorbăreţ. Cum īşi aruncă ochii īmprejur, Sīn-Petru vede jos pe iarbă un pieptene de lemn, cu care puţin mai īnainte īşi descurcase ciobanul pletele.
    - Dar scīndurica asta crestată pe de margini, ce este, băiete ? īntrebă Sfīntul cu mirare.
    - Este un pieptene făcut de mine. N-am putut să mă duc īn tīrg să-mi cumpăr unul mai ca lumea şi mi-am cioplit pe ăsta cu mīna mea.
    - Şi la ce-ţi serveşte pieptenele acela, ori cum īi zici tu ? īntreabă bătrīnul călător.
    Uitīndu-se mirat la cei doi moşnegi, ciobanul răspunse rīzīnd:
    - Ce īntrebare ! Păi dumneata nu ştii, moşule, că cu el pot să-mi descurc părul şi să-l aşez frumos, curăţindu-l şi de praful care s-a īmbīcsit īn el ? Dumneata de pe ce lume vii ?
    Atunci Sīn-Petru, ca să se īncredinţeze că īn adevăr unealta aceea slujeşte la orīnduirea părului, luă pieptenele şi īncepu să tragă cu el prin pletele sale mari şi albe ca zăpada. Şi, cum erau cam neīngrijite şi īncurcate, cīnd a tras odată mai cu putere, şi-a smuls un fuior de păr. Cīnd l-a văzut, a īnceput a scrīşni din dinţi de năcaz şi de durere i-au dat lacrămile; mīnios, Sīn-Petru azvīrle pieptenele din mīnă cīt colo, zicīnd cu glas de afurisenie:
    - Din tine, pieptene blestemat, să iasă tot copaci. Copacii să acopere munţii ăştia toţi iar pe crengile lor să nu crească altă roadă decīt piepteni verzi, cărora să nu li cadă dinţii niciodată. Iar tu ciobane, pentru că ţi-ai făcut rīs de mine, să rătăceşti toată viaţa ta printre aceşti piepteni verzi şi toţi cīţi vor gusta din meseria ta, să aibă parte de ei.
    Dumnezeu care tăcuse pīnă atunci, văzīnd supărarea lui Sīn-Petru, zise:
    - Fie după voia ta, Petre !
    Şi din clipa aceea a răsărit şi a crescut pe munţi bradul, care īn graiul poporului se mai numeşte şi „pieptenele lui Sīn-Petru”. 
    Şi de atunci petrec ciobanii vara cu turmele lor sus īn munte, prin desişul brazilor frumoşi şi drepţi ca lumīnările şi tot aşa de verzi la Crăciun ca şi la Sfīntul Ilie.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.