» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cine a urzit pămāntul


    Primăvara, cīnd s-a īncălzit, s-a apucat Dumnezeu să urzească lumea dar nu ştiu cum a nemerit, de a făcut pămīnt mult şi cer puţin.
    Aşa s-a sfătuit Dumnezeu cu Sfīntul Petre şi a zis:
    - Ei, Petre ! Ce să facem noi să să cuprindă pămīntul sub cer ?
    Ariciul a auzit şi a spus:
    - Lasă-l, Doamne, pe seama mea, că ştiu eu ce să fac. Dar Sfīntuleţul s-a răstit la arici:
    - Ei ! Ce ai să faci tu atīta de mic la atīta pămīnt ? Atunci s-a supărat ariciul şi a plecat mīnios.
    S-a gīndit Dumnezeu, s-a gīndit... şi nu s-a priceput ce să facă pămīntului, ş-a strigat:
    - Ei, Petre! Ia trimite pe cineva la arici; că poate ştie dīnsul ce e de făcut.
    A mīnat Sīnpietru atunci păianjenul:
    - Du-te, păianjene, la arici.
    - Aoleu ! Sfinte Petre. Nu mă duc, uite urzesc !
    Atunci l-a blestemat Sfīntuleţul:
    - Să urzeşti, să tot urzeşti,... Şi să nu mai isprăveşti ! 
    Şi d-aia n-are păianjenul casă.
    Pe urmă, s-a dus Sfīntul Petre la albină; ea a fost frămīntānd cocă. Aşa Sfīntuleţul i-a zis:
    - Albină, albinuţă, nu poţi tu să-ţi laşi treaba să te duci să vezi ce spune ariciul să facem, ca să acoperim pămīntul cu cer ?
    - Doar să mă spăl, Sfinte Petre, şi mă duc.
    A plecat albina: Sburrr... sburrr... sburrr... a ajuns la arici.
    El a fost dormind dar de bīzīiala ei s-a deşteptat supărat ş-a īntrebat-o răstit:
    - Ce vrei?
    A īnceput albina:
    - Uite aşa, uite aşa... Acu ce e de făcut ?
    - Pleacă de aici, albină; să īnvăţ eu pe Dumnezeu ? Şade rău ! Albina iar sburrr... sburrr...  dar nu s-a dus; ci s-a pitit sub o frunză, la spatele ariciului, care a īnceput a bombăni:
    - Nu ştie Dumnezeu ca un sfīnt, ce să facă la ăl pămīnt ? Şi eu, un prăpădit, un zgīrcit, ştiu ! Să salte pămīntul īn sus, să-l dea īn jos, să-l sucească, să-l īnvīrtească şi are să să strīngă, să să facă deal sus, vale jos.
    Albina sburrr...  sburrr, a plecat.
    - Aoleo ! Nu te-oi prinde !
    - Cam greu, arice; că eu zbor pe sus şi tu te tīrīi pe jos. S-a dus albina la Dumnezeu şi i-a spus ce-a auzit de la arici. Atunci a blagoslovit-o Sfīntuleţul şi a zis:
    - Tot ce-i face tu, să fie bun. 
                 Mierea dulce la mīncare, 
                 Ceara sfīntă luminare. 
    S-a rugat albina iar:
    - Doamne fă ca de m-o supăra omul, să-l īnţep să moară.
    - Nu albinuţă, să nu īnţepi omul, că tu o să mori.
    După ce a săltat Sfīntuleţul pămīntul, el s-a fost cuprins sub cer dar a rămas amestecat şi s-a fost făcut numai rīpi şi prăpăstii. Atunci iar s-a jeluit Dumnezeu:
    - Aoleo, Petre! Oare pe cine să chem să rānduiască pămīntul ăsta ?
    A mīnat Sfīntul Petre albina la arici dar ea n-a vrut să să mai ducă şi atunci a trimis şoarecele.
    Şi a venit ariciul, cu şoarecii, cu gīndacii, cu furnicile, au luat īnvăţ cu toţii de la arici ş-au tīrīt pămīntul, de au lucrat dealurile, măgurele şi hotarele. Să vede că au ostenit şi ei, de nu au mai putut căra pămīntul pīnă aci şi d-aia-i aşa de neted pe la noi locul.
    Cīt au lucrat ei, greierul le-a cīntat să fie toţi cu voie bună, să aibă spor la muncă.
    Aşa, cīnd s-a dus Dumnezeu şi a văzut ăl pămīnt atīt de ticluit, atīt de potrivit a zis:
    - Dacă mi-ai făcut tu ăst bine, arice, să te rīnduiesc să porţi o cămaşă, soarele să nu te arză, romānul să n-aibă ce să-ţi facă, să te strīngi, să te faci un ghemuleţ mititel şi să n-ai habar de nimeni.
    Apoi a blagoslovit greierul şi a zis:
    - Să fii totdeauna la căldură, să cīnţi ca o păsărică, sa stai cu omul īn casă, nimeni să nu te vadă dar să asculte la cīntecele tale şi să-i treacă urītul.
    Gīndacii şi şoarecii, măcar că au fost şi acolo tovarăşi, nu i-a blagoslovit Dumnezeu, fiindcă umblă prin gunoaie şi spurcăciuni.
    Şi a vrut Sfīntuleţul să fie tot meşteri micşori, să nu-i bage nimeni īn seamă cīnd or lucra; de aceea n-a chemat nici lupul, nici ursul, fiindcă sīnt prea mari.
    Şi acu oamenii, cīnd văd aricii, să gīndesc: „să nu-i omorīm, că ei au urzit pămīntul”; că ştiu toţi, că ariciul a urzit pămīntul.
    Şi tot d-aia nu urzim noi femeile nici marţea nici sīmbăta, fiindcă atunci a urzit Dumnezeu pămīntul.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.