» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda pămīntului şi a muncii


    Atotputernicul Dumnezeu, după ce a făcut ceriul cel fără de capăt şi pămīntul cel īncunjurat de ape şi toate cīte sīnt īntr-īnsele, a făcut īn urmă pe om şi a hotărīt ca el să fie stăpīn peste toate făpturile şi vietăţile pămīntului, apelor şi văzduhului. De aceea a chemat Dumnezeu pe toate făpturile sale īnaintea sa şi le-a spus tuturora ce īndatorire au de īmplinit.
    Aşa a rīnduit Dumnezeu ca ceriul să fie pentru răspirarea oamenilor şi a vietăţilor şi loc de petrecere pentru zburătoare, şi ca plantele să tragă din el, prin frunze, hrana trebuincioasă.
    Soarelui i-a dat Dumnezeu poruncă anume ca el, prin razele sale de foc, să īncălzească aerul, pămīntul şi apele şi să-şi reverse lumina sa asupra tuturor făpturilor dumnezeieşti, aflătoare sub bolta ceriului.
    Pre luna cea schimbătoare şi pre stelele cele fără de număr, le-a īnsărcinat Dumnezeu ca ele să fie luminătorii nopţilor, ca cele sălbaticiuni fricoase, ieşind din ascunsele lor vizuini, să-şi poată afla hrana īn vremea nopţilor.
    Mărilor cele fără de fund şi lin stătătoare şi apelor celor curgătoare, li-a zis Dumnezeu ca īn ele să se adăpostească fel şi fel de peşti şi vietăţi, ca ele să stingă setea oamenilor şi a vietăţilor şi pe urmă, ca prisosul apelor lor să se ridice īn formă de abur īn aer şi apoi, la vreme de trebuinţă, să cadă pe pămīnt īn formă de ploaie şi omăt.
    Īn urmă veni şi pămīntul la rīnd, ca să ieie şi el spre ştiinţă īndatorirea lui şi Dumnezeu i-a zis:
    - Tu, negrule pămīnt, să hrăneşti cu ierburile mirositoare şi cu pomii cei roditori ce vor răsări din tine şi se vor hrăni din glia ta, pre toate vietăţile, dobitoacele şi pre toţi oamenii lumii !
    Auzind pămīntul această poroncă dumnezeiască, s-a cutremurat de frică, după care cutremur s-a schimbat neteda-i faţă īn munţi şi văi şi a zis:
    - Doamne, mă prind să hrănesc, să cresc şi să adăpostesc toate ierburile, pomii, vietăţile şi dobitoacele lumii, dară nu mă prind să hrănesc sumedenie de om ce va fi cu vremea pe pămīnt. Nu mă prind să hrănesc pe om, fiindcă el, rīnduit de tine stăpīn peste toate de pe pămīnt, nu va voi să mă lucreze şi să mă grijiască şi aşa să-şi agonisească cele de trebuinţă gurii şi pīntecerui, ci va aştepta ca toate să i le dau de-a gata, aşa cum s-ar zice, mură īn gură. De aceea, atotputernice Doamne, nu mă prind să-l hrănesc pe om; fă bine şi īndătoreşti cu aceasta pe luminosul soare, pe blīnda lună, pe strălucitoarele stele sau pe īntinsele şi nemărginitele mări.
    Auzind Dumnezeu aceste cuvinte pline de grijă rostite de īnspăimīntatul pămīnt, a cunoscut că pămīntul vorbeşte bine, de aceea a zis cătră dīnsul:
    - Nu te teme; măcar că l-am pus pe om domn peste toată lumea, el totuşi va fi dator să te lucreze. Şi numai dacă te va lucra, vei fi dator să-l hrăneşti. Dacă te-ai prins să hrăneşti şi să creşti toate făpturile lumii, apoi să ştii că am hotărīt că omul să-şi tragă hrana sa cea de căpetenie, din acele făpturi, iară ce-i va fi de lipsă, să-i dai tu !
    Auzind pămīntul această orīnduire prea īnţeleaptă, se molcomi.
    Şi chemīnd Dumnezeu pre om īnaintea feţei sale i-a zis:
    - Iată,  te-am făcut domn peste toate făpturile lumii şi de aceea ţi-am dat minte plină de īnţelepciune; toate aceste făpturi vor fi supuse ţie şi īţi vor sluji spre hrană şi īmbrăcăminte. Tot aşa īţi supun ţie şi īntinsul pămīnt şi dintr-īnsul īţi vei scoate tu hrana ta, īnsă numai īn sudoarea feţei tale vei mīnca pīnea ta !
    - Cum va fi aceasta - īntrebă omul nedumerit - ce īnseamnă īn sudoarea feţei tale vei mīnca pīnea ta ?
    Iară Dumnezeu i-a zis:
    - Aceasta īnseamnă vei munci şi lucra, vei mīnca; nu vei lucra, vei răbda !
    Şi de atunci zice că munca s-a īnfrăţit cu pămīntul şi īmblă biata zi şi noapte şi cutrieră fără odihnă văi, şesuri, dealuri, păduri şi cīmpii şi se īmbie fiecărui om ce īntīlneşte īn calea-i nesfīrşită, ca să-i fie prietină bună, făgăduindu-i că ea īl va face avut şi cu trecere mare īntre oamenii cei de faţă, ba chiar pomenit de cei viitori şi binevăzut la Dumnezeu; īnsă vecinic pribeaga muncă mereu se văietă şi amar plīnge, că puţini, foarte puţini īi caută şi primesc prietinia ei şi că cei mai mulţi se īnfrăţesc pe viaţă cu neprietena ei de moarte, adecă cu lenea.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.