» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cum a făcut Dumnezeu dealurile


    Demult, demult, pe cīnd umbla Dumnezeu īn chip de om pe pămīnt, nu iera lumea ca acuma. P-atuncea cică nu ierau nici dealuri, nici văi, nici şanţuri unde să cadă cei cari merg cu nasul pe sus; iera pămīntul totuna, aşa, să dai cu paraua de-a dura şi să te uiţi după ea cum se duce drept pīnă o pierzi din ochi.
    Dracu pe atuncea nu umbla după biserici, ci să ţinea tot de bīzdīgănii, tocmai ca şi-n vremea noastră.
    Dumnezeu făcuse pămīntul aşa cum se pricepuse şi băgă de seamă că-l greşise mai mic o ţīrişoară decīt plănuise, fiindcă-i mai rămăsese o bucată, ba īncă bună de tot, de pămīnt. Intrase Dumnezeu la grijă, ce să facă cu ea.
    Pe cīnd să tot plimba el īn sus şi-n jos īngrijat, īi trece o nălucă pe dinaintea ochilor. Dar el, ca a toate stăpīn, nu o lăsă să treacă aşa hai-hui, ci-i zise răstit:
    - Cine eşti tu lighioană, de-ndrăzneşti să treci pe dinaintea mea ?
    Dar năluca n-aşteptă s-o roage a doua oară şi-i răspunse cu un glas piţigăiat, de-ai fi crezut că e o mīţă, ce n-a mīncat de o săptămīnă:
    -...Eu, prea-mărite.
    - Care tu ?
    - De ..., dracu.
    - Ei, bată-te să te bată; nici nu mă gīndeam la tine.
    - Mă gīndeam eu la măria-ta; că... tocmai am īnceput să mă pocăiesc, că vream să mă-mpac cu măria-ta; că văd eu că n-apucasem pe drum bun...
    - Bine, faci. Şi pe cei din urmă, pe toţi īi primesc īn locaşul meu.
    - Aşa, măria-ta, parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. Acum vasăzică īmi dai voie să iau chip de om ?
    - Fie voia ta.
    - Dealuri şi şanţuri, gropi şi rīpe să se facă... ! zise dracul.
    - Ptiu, dihanie ! piei !
    Şi omul iar să făcu nălucă, adică drac şi pieri.
    Dar, cīnd să uita Dumnezeu, ce să-i vadă ochii ? Se ridica-seră “naintea lui nişte dealuri, şi nişte hududoaie, de ţi se făcea părul măciucă !
    Să uită Dumnezeu, să miră, fluieră cu mīinile-ncrucişate, dar degeaba; ce s-a făcut, făcut a rămas, că cu porunca lui Dumnezeu s-a făcut.
    Şi de-atuncea sīnt dealurile, rīpele, şanţurile şi toate hududoaiele.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.