» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Capul pămīntului


    A fost un om şi el a plecat să dea de capul pămīntului. A mers el, a mers, a mers pīn-a dat īn satul cu Samodiva, unde şed Samodivoaicele. Samodivoii ara. El s-a oprit acolo la Samodivoi, a īntrebat de mai e mult pīn-a da de capul pămīntului şi a şezut să mai odinească o ţīră. A oprit şi Samodivoiul boii să mai tăinue. A tăinuit, a tăinuit, pīnă cīnd vede Samodivoiul Moartea; venea cīt putea cu de mīncare de prīnz că aflase că e om acolo.
    Samodivoiul, cīnd a văzut-o, a zis omului să se culce jos, să tragă brazdă peste el, să-l copere, că-l soarbe Samodiva cīnd o veni. S-a culcat omul, ş-a tras brazdă peste el.
    Cīnd ajunge Samodiva, i-a mirosit om. L-a īntrebat pe Samodivoi:
    - Ce e ? Ce  miroasă pe aici ? El a luat-o la zor:
    - Ce miroasă ? Nu e nimic. Cum miroasă ?
    Ea odat-a dat peste el sub brazdă şi l-a sorbit.
  ...A plecat ăl romān cīnd a fost dănac şi cīnd a ajuns acolo la Samodivoi, a fost uncheaş, atīţa ani s-a dus şi de capu pămīntului tot n-a dat.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.