» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Peştii pămīntului


    Cīnd a făcut Dumnezău peştii cari se află prin apele curgătoare precum şi prin unele dintre cele stătătoare, cum īs bunăoară iazurile, lacurile şi mările, atunci a făcut el şi patru peşti fără samăn de lungi, de groşi şi de puternici.
    Pre cei dintīi i-a făcut Dumnezău spre folosul omenimii. Pre cei patru din urmă īnsă, i-a făcut anume ca să ţie pămīntul īn spate, ca nu cumva acesta īngreuindu-se cu timpul, să se prăbuşească şi să se cufunde īn apa pe care pluteşte.
    Şi cum a făcut el pre aceşti patru peşti urieşi, īndată i-a şi pus să steie īn formă de cruce dedesuptul pămīntului, adică unul spre răsărit, al doilea spre apus, al treilea spre amiaz, iară al patrulea şi cel de pe urmă spre miezul nopţii.
    Şi după ce l-a aşezat pre fiecare la locul său, departe unul de altul, anume ca să le vie mai uşor de ţinut pămīntul, le-a poruncit Dumnezău să şadă molcom, să nu se mişte de fel din loc, căci īndată cum s-or mişca, s-or şi prăpădi.
    Unul dintre aceşti patru peşti uriaşi şi anume cel ce a fost pus să steie spre răsărit, se numeşte „īncepătorul”, pentru că el īncepe toate celea ce au să le facă ceialalţi părtaşi ai săi. Al doilea, adică cel ce a fost pus să steie spre apus, se numeşte „Ascultătoriu”, pentru că el primeşte sfaturile „īncepătoriului”. Al treilea, adică cel ce a fost pus să steie spre amiazi, se numeşte „Arătătoriu”, pentru că el conduce soarele şi-i arată calea īncotro are să meargă. Iar al patrulea şi cel din urmă, se numeşte „Somnoros”, pentru că toată ziua doarme dus, iară noaptea trezindu-se, conduce luna şi stelele.
    Īntīmplīndu-se īnsă ca „Somnorosul” să se trezească ziua, atunci mīnă luna ca să bată soarele pentru că s-a īntīrziat, crezīnd īn buimăceala lui că nu e ziuă, ci noapte, pentru că el rar cīnd se trezeşte ziua, ci numai după ce īnsărează. Şi atunci se naşte īntunecime de soare.
    Trupul acestor peşti uriaşi e aşa de lung şi de gros, că uitīndu-te la ei, de-abia le-ai zări spinarea, care e īmpănată cu ghimpi groşi şi vīrtoşi. Ochii lor lucesc ca lumina şi pătrund cu vederea tot pămīntul. Gura lor e aşa de mare, că ai putea băga milioane de oameni deodată īntr-īnsa şi tot nu s-ar putea umplea. Aripile lor īs aşa de late, că ai putea să acoperi ţări īntregi cu dīnsele. Iar coada lor e aşa de lungă şi atīt de puternică, că dacă te-ai afla īn apropierea ei cīnd o mişcă, pe loc te-ar şi face turtă, că nemic nu s-ar alege din tine.
    „Arătătoriul”, pe līngă ghimpii de pe spinare, mai are īncă unul pe cap, ca de vro şase prăjini de lung, care-l poartă de la răsărit spre apus şi cu care arată soarelui calea īncotro are să pornească şi să meargă.
    Cu toate īnsă că peştii aceştia au un trup şi o gură aşa de mare, totuşi ei nu mīnīncă şi nici nu beau mai nemică, ci trăiesc aşa mai mult fără mīncare şi fără băutură. Iară dacă din cīnd īn cīnd flămīnzesc sau īnsetează, atunci īşi potolesc foamea cu lut şi-şi stīmpără setea cu apă de ploaie, care se strecură prin pămīnt.
    Cīnd īs din cale afară flămīnzi şi īnsetaţi, atunce se-ntorc cu boturile spre pămīnt şi nu numai că prind a roade īntr-īnsul, ci sug şi toată apa din el şi atunci e īn anul acela mare secetă, iară īn anul ce urmează foamete.
    Doi dintre aceşti peşti şi anume „Īncepăatoriul” şi „Somnorosul”, suflă din cīte-o nare numai pară şi foc, astfel că dacă ar īndrăsni cineva să se apropie īn partea aceea īn care suflă ei cu această nare, pe loc l-ar şi arde.
    De aceea şi e īn părţile acelea īn care suflă ei cu narea aceasta, o căldură nemaipomenit de mare şi nesuferită. Iară pe ceealaltă nare, suflă numai gheaţă. De-aceea toate celea ce se află īn părţile acelea, īn care suflă ei cu această nare, fie apă, fie ce va fi, pe loc se şi face sloi de gheaţă.
    Īnsă aceşti doi peşti nu rămīn necontenit aşa cum au fost de la īnceput, ci din an īn an se schimbă la chip, căci narea pe care suflă ei foc se topeşte, iară ceealaltă nare pe care suflă gheaţă, se tot măreşte, fiindcă cresc sloi de gheaţă īmprejurul ei.
    Ţinīnd peştii aceştia pămīntul necontenit īn spate,  foarte lesne poate orişicine să priceapă şi să īnţeleagă, că de la o vreme, trebuie să-i doară şi pe dīnşii spatele, măcar că-s aşa de mari şi de puternici.
    De aceea, cīnd īi doare mai tare spatele, se mişcă şi ei puţin, anume ca să vie greutatea pămīntului de pe o parte pe cealaltă parte a spatelui. La mişcarea aceasta īnsă, se naşte totdeauna cutremur de pămīnt. Şi cu cīt mişcarea lor e mai mare, cu atīta şi cutremurul e mai simţitor.
    Tot aşa se cutremură pămīntul şi atunci cīnd unul sau altul din aceşti peşti mişcă vreun ghimpe, sau cīnd se ating din nebăgare de samă cu coada de vreunul din stīlpii pămīntului. Şi după cum se poartă peştele, adică după cīt de tare se mişcă el sau se atinge de stīlpii pămīntului, aşa de tare se cutremură şi se clatină pămīntul.
    Dar nu tot pămīntul se cutremură deodată, ci numai pe unele locuri, pe altele īnsă nu. Şi aceasta din cauză, că nicicīnd nu se mişcă toţi peştii deodată.
    Dacă s-ar īntīmpla să se mişte sau să se īntoarcă tuspatru peştii deodată, atunci de bună samă că şi pămīntul nu numai că s-ar cutremura, ci s-ar şi prăbuşi īn apă şi toată lumea s-ar īneca şi s-ar nimici.
    Aceasta īnsă nu se īntīmplă nicicīnd.
    Cīnd se mişcă numai un peşte, atunci e altceva, atunci se face cutremur numai pe-o parte de pămīnt şi anume numai pe aceea unde se află el şi chiar şi atunci numai īn acel loc īn care i s-au mişcat ghimpii, aripile sau coada.
    Dar nici lumea aceasta nu poate să nu aibă nicicīnd sfīrşit, ci dupre cum fiecare vietate şi lucru are un sfīrşit, aşa trebuie să aibă şi ea odată un capăt.
    Iar capătul lumii va fi atuncea, cīnd vor pieri toţi peştii, care ţin pămīntul īn spate.
    Cīnd va pieri al doilea peşte, atunci va fi un semn că sfīrşitul lumii nu mai e departe, ci aproape.
    Iar cīnd vor pieri ceilalţi doi din urmă, atunci va pieri şi lumea, căci nemaiavīnd cine să ţie pămīntul īn spate, şi-ncărcat fiind de păcatele oamenilor, va trebui numaidecīt să se prăbuşească şi să se cufunde īn apă.
    Se zice īnsă că unul dintre aceşti patru peşti, chiar să şi fi pierit şi anume pe timpul potopului, fiind turtit de pămīnt, care era foarte apăsat de mulţimea apei ce plouase īn decursul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
    Alţii īnsă cred şi spun că unul dintre aceşti peşti să fi pierit, nu se ştie acuma cīnd, din cauză că s-a mişcat prea tare şi Dumnezău l-a pedepsit pentru aceasta cu moartea, fiindcă nu l-a ascultat să steie mulcom, după cum i-a spus de la īnceput.
    Cīnd şi-a dat peştele acesta sufletul, atunci s-a lăsat toată greutatea pămīntului pe spatele celorlalţi peşti, cari au mai rămas īn viaţă şi atunci a fost un nemaispus de mare cutremur de pămīnt.
    Şi fiindcă acuma greutatea pămīntului era prea mare pentru cei trei ce-au mai rămas īn viaţă, de-aceea unuia dintre dīnşii, şi anume celui de cătră apus, adic㠄Ascultătoriului”, i s-a rupt jumătate de trup şi sīngele īi curgea atīt de tare din rană, că şi acesta era cīt pe ce să piară. Dumnezău īnsă s-a īndurat de dīnsul şi i-a vindecat rana, iară din sīngele lui, care mai că era să-nece lumea, a făcut o mare, pe semne c㠄Marea Roşă”. Iară din ghimpii şi din oasele ce i s-au frīnt şi n-a apucat să le puie la loc, a făcut mai multe şiruri de munţi, īmpănaţi cu tot feliul de stīnci şi copaci.
    Şi de-atunci a rămas lumea aşa după cum o vedem noi īn ziua de astăzi.
    Se zice mai departe că fiecare dintre aceşti peşti īnseamnă păcatele oamenilor īn fierea sa şi cīnd va fi fierea lor aşa de mare şi de plină de păcate, că nu vor putea-o mai mult purta, ci le va plesni, atunci vor trebui şi ei să piară şi atunci va fi sfīrşitul lumii. Căci atunci va fi un cutremur aşa de mare, cum n-a mai fost niciodată mai nainte de aceasta, şi atunci pămīntul numaidecīt are să se prăbuşească şi să se cufunde īn apă. Iar dacă se va prăbuşi pămīntul, atunci fireşte că şi lumea se va nimici.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.