» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Dracul aduce cīteva fire de nisip din care dă o parte lui Dumnezeu şi din restul face dracul un om


    Cică dintru īnceput nu era pămīnt, soare, lună şi stele, nici lumină ca acuma, ci ori īncotro te-ai fi īntors şi te-ai fi uitat, era numai o apă tulbure, care plutea ca un nor īncolo şi-ncoace. Iar pe valurile acestei ape nemărginit de mare şi adīncă, umbla Dumnezeu şi dracul, unicele fiinţe de pe timpul acela.
    Şi dracul īi zicea lui Dumnezeu totdeauna, de cīte ori vorbea cătră dīnsul, „Fărtate” iar Dumnezeu īi zicea „Nefărtate”.
    Astfel Dumnezeu şi cu dracul se primblară īncolo şi-ncoace pe valurile apei aceleia, şapte ani de-a rīndul.
    După al şaptelea an, fiind Dumnezeu foarte ostenit, pentru că nu se culcase, nici nu dormise de fel īn restimpul acesta, zise către dracu:
    - Ştii ce, măi Nefărtate ?         
    - Ce este, Fărtate ?
    - Repezi-te degrabă īn adīncimea apei şi adă o mīnā de lut, ca să ne facem pe īntinderea acestor valuri nemărginite un pătişor, ca să avem unde ne odihni, căci eu unul nu mă mai pot mişca acuma de ostenit ce sīnt !
    - Iacă m-am repezit ! răspunse Ducă-se-pe-Pustii şi cum rosti cuvintele acestea. . . huştiuluc !... deauna s-a şi cufundat īn apă. Dar hojbăind el īncolo şi-ncoace prin adīncimea apei şi neaflīnd nici o ţīră de lut, s-a īntors īnapoi şi a spus lui Dumnezeu, că īn adīncul apei nu se află lut ci numai nisip.
    - Adă-mi dară şi nisip ! zise  Dumnezeu.
    Dracul s-a cufundat acum a doua oară şi luīnd din adīncul apei o mīnă de nisip, s-a īntors iarăşi cīt ai bate din palme īndărăt dar pīnă ce a ajuns deasupra apei, nu i-au rămas numai vro cīteva fire de nisip sub unghii, toate celelalte i s-au strecurat printre degete. Trei din firele ce i-au rămas, i le-a dat lui Dumnezeu, iară celelalte le-a păstrat pentru dīnsul.
    Dumnezeu, luīnd cele trei fire şi frămīntīndu-le īn mīnă, a făcut dintr-īnsele o turtiţă. Apoi, puind turtiţa aceea pe apă, s-a culcat Dumnezeu şi cu Necuratul pe dīnsa, ca să se odihnească.
    Ce face īnsă Necuratul ?... Voind a rămīnea singur domnitor şi stăpīnitor peste toată lumea, cum s-a culcat a şi īnceput a horăi, făcīndu-se că doarme dus. Dar el nu dormea, ci aştepta cu nerăbdare, doară doarme Dumnezeu, ca apoi să-l răstoarne de pe turtiţă, să-l arunce īn apă şi să-l īnece.
    Dumnezeu, ştiind prea bine cu ce fel de gīnduri se poartă dracul, se făcea asemenea că doarme dus; dar el nu dormea.
    Dracul, cīnd cugeta acum că Dumnezeu doarme dus, l-a apucat de-un picior şi a īnceput a-l trage īn dreapta şi īn stīnga de pe turtiţă, voind numaidecīt să-l arunce īn apă şi să-l īnece. Īnsă cu cīt īl trăgea el mai tare, cu atīt şi turtiţa de nisip se īntindea mai mult şi se făcea mai mare şi īn care parte īl trăgea, īntr-aceea se lăţea mai tare. Şi tot aşa muncindu-se Necuratul, de-i curgeau sudori de pe nespălata-i faţă, se făcu din turtiţa aceea pămīntul pe care locuim noi astăzi.
Dracul s-a minunat foarte mult de această īntīmplare neaşteptată dar nu zise nimic. Şi Dumnezeu īncă a tăcut, făcīndu-se şi el că nu ştie nimic despre toate celea ce s-au īntīmplat peste noapte. Şi aşa se porniră mai departe la plimbare prin lume.
    Mai umblīnd ei īncolo şi īncoace, cīt vor mai fi umbat şi văzīnd de la un timp Dumnezeu că nu e bine ca pămīntul să fie fără ţipenie de om, s-a plecat jos, a luat o mīnă de ţărīnă şi frămīntīnd-o ca aluatul, a făcut dintr-īnsa pe omul cel dintīi. Iară după ce l-a făcut şi l-a īnviat, zise cătră dracul să facă şi el un om şi să-l īnvie ca dīnsul.
    Dracul nu aştepta mult rugat, ci luīnd o bucată de lut īn mīnă, făcu şi el un om tocmai ca şi Dumnezeu. A luat apoi un bucium şi a īnceput a sufla cu acesta īn omul cel făcut de dīnsul, ca să-l īnvie. Dar īn zadar i-a fost toată munca, căci nu l-a putut īnvia, deşi omul făcut de dīnsul s-a fost umflat ca o butie.
    De atunci a rămas apoi īn om un fir de inimă cīt un fir de mac īn şapte despicat şi firul sau sīmburele acela e răutatea omului. De aici vine apoi că omul suduie aşa de spurcat şi urīt, căci dacă n-ar fi sīmburele cel rău īntr-īnsul, omul ar fi curat ca mirul.
    Tot de-aici vine că oamenii se tem de morţi, pentru că dracul, cum moare un om, īndată se apropie de trupul lui, spuind că trupul omului e al său, fiindcă se ţine de pămīnt şi părnīntul e al său, deoarece el a fost acela care l-a scos din fundul apei.
    Mai departe, trupul omului se poate cunoaşte şi de pe aceea că e al său, fiindcă fiecărui om, pīnă şi īn ziua de azi, i-a rămas negru sub unghii, precum i-a rămas şi lui nisip cīnd l-a scos din apă. Căci dacă trupul omului n-ar fi al lui, atunci omul ar fi curat sub unghii şi nu negru.
    Din pricina dracului deci dară, care pretinde că trupul omului e al său şi nu al lui Dumnezeu, īndatinează romānii de a tăia unghiile celor morţi şi tot din această pricină īl privighesc ei toată noaptea, nelăsīndu-i să stea singuri īn casă, temīndu-se ca nu cumva să vie dracul, mīne-o-ar acolo unde a īnserat şi sa puie mīna pe dīnşii.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.