» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cum a făcut Dumnezeu pămīntul


    De mult, cīnd lumea nu era făcută, cīnd totul era īntuneric besnă şi numai apă, cică Dumnezeu, Sfīntul Petre şi diavolul, se plimbau prin văzduh. Pe atunci diavolul era īnger luminat, nu ca acum drac īmpeliţat. Şi de mult ce umblaseră, ostenise Sfīntu Petre şi diavolul, de picau din picioare, nu altceva. Şi tare ar fi vrut tustrei să tragă un pui de somn, barem cīt a īntoarce un iepure şchiop de la Jiu, sau cīt a adăpa 40 boi īnsetaţi cu o găleată spartă. Dar unde ? Peste tot apă şi īntuneric. Vezi, cică pe atunci, nu era īncă  soare.
    - Tii !! Doamne, ce bine e īn cer ! Acolo-i lumină şi bine. Ai unde-ţi pleca capul, dar aici, pe apă ? zise īn silă Sfīntu Petre.
    - Deh, Petre ! Aşa se odihnesc călătorii ! Ce să facem, dacă n-avem unde !? Mai aşteaptă păn“ ne-om īntoarce īn cer.
    - Da, oare, Frate-meu, n-ai putea īntinde colea un pat, pe care să ne hodinim - zise diavolul - că ştiu eu īntr-un loc pămīnt cīt ţine broasca cu pieptul şi... huluştiuc īn baltă.
    După cītva aşteptare, iacă vine Ucigă-l-Toaca cu pămīnt īn gheruţe şi-l ţinea aşa de strīns, că abia, abia i l-au scos din ele.
    Ş-a luat Dumnezeu pămīnt, l-a boţit īn palmă ca pe cocă, a făcut o turtă, l-a pus pe apă şi i-a dat poruncă să se īntindă. Apoi s-au culcat tustrei.
    Dar Dumnezeu ştiind gīndul lui Ucigă-l-Crucea - cică de atunci a tot căutat să se facă mai mare ca Dumnezeu - a stat treaz de veghe a tot īntins pămīntul, pīnă s-a īmpreunat o margine cu alta, apoi a adormit.                                                                                    
    Tīrzīu de tot, diavolul s-a trezit şi văzīnd că Dumnezeu cu Sf. Petre dorm duşi, să tai lemne pe ei, numaidecīt haţ cu ei la īnecat. Şi unde mi se opinteşte odată spurcăciunea pămīntului, īi ia īn spate şi fugi, fugi, de-i sfīrīau călcīiele, la marginea pămīntului să-i īnece. Dar degeaba i-a fost toată truda şi alergătura. La marginea pămīntului n-a ajuns. După ce l-a trecut o sută de nădufuri, văzīnd că nu-i chip de īnecat, i-a trīntit odată jos, barim să le plesenească a fiere. Atunci deşteptīndu-se Dumnezeu şi Sfīntu Petre, văzură pe diavol ud leoarcă, parcă-l plouase.
    - Da ce-i cu tine, măi Nefrate-meu, ce eşti aşa plouat ?
    - Ia, m-am căznit cu voi, să ştiu cīt pot duce īn spinare !
    - Hă ! Hă ! Hă ! da prost mai eşti măi Nefrate-meu ! Tu credeai că o să mă-neci ! Hă ! Hă ! Hă ! rīdea Dumnezeu cu Sfīntu Petre, de răsuna văzduhul iar diavolul plesnea de ciudă.
    Şi iaca aşa s-a făcut pămīntul şi cică de atunci ies isvoarele din pămīnt, unde a īnchis Dumnezeu toată apa īn pămīnt.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.