» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Facerea lumii


    Ce umbli să-mi spui tu mie, măi nepoate, că pămīntul īi rotund ca o hapuce şi că să-nvīrteşte īmprejiuru soarilui. Să nu ti iei după minciuni de aiestea scorniţi di prin cărţi. Ascultă tu la mini, că-ţi spun cum s-o făcut pămīntu; am auzit şi eu mulţi ş-am văzut mulţi, că-s om bătrīn amu, trecut di şaptizăci di ai.
    La īnceputul īnceputului, era numa o apă pişti tăt, cīt cuprin-dei cu ochii. Umbla Dumnezeu pi apă mai dihai dicīt pi uscat şi di dormit, tot pi apă dormea. Şi nu era nici zi, nici noapti.
Şi vietăţili tăti pi apă trăie. Uită-ti tu şi bagă di samă că tăti ştiu a nota. Ei di undi ştiu ? Din moş strămoş.
    Amu, di la o vreme, după ci o mai īmbătrīnit şi Dumnezeu, a sīmţīt că-i cam frig la spati cīnd doarme. Şi s-o gīndit să facă pămīnt. S-o băgat frumuşăl īn apă, adică s-o scufundat, o scos o mīnă di lut, a făcut o turtiţă ş-o īntins-o aşa, ca cīt ar īncăpe el pi dīnsa. Pi urmă a vrut să-l mai mărească şi di aceea o pus tăti vietăţile să scoată pămīnt, şă, să-l adăugească. Ş-o făcut mari di tăt, da netid ca-n palmă.
    Amu să vezi, pi semni că avea di gīnd să facă şă oāmini, pentru ca să nu vadă īi ci-s īn īmpărăţia lui din ceri, s-o gīndit să facă pămīntului un acoperămīnt, aşa ca un ceaun. Ş-o făcut ceriul şă la ceri, iar o pus tăti gietăţăli să-l lucreză.
    Din tăti, numa cīrtiţa a lucrat la pămīnt, da la ceri n-o vrut să lucreză, di aceea o şă blagoslovit-o Dumnezeu să trăiască numa-n pămint şă cīnd s-o uita la ceri, să moară.
    Amu, dac-o făcut ceriu, o vrut să-l aşăză pi pămīnt, aşa bunioară cum ai răsturna ceaunu pi-un fund, cīnd colo, pămīntul era măi mari. Ci să facă ? īntreabă din unii, din alţii, şă găseşti pi arici c-un sfat bun, īi dă ariciu:                                
    - Apăi, Doamne, no-i dicīt să-l strīngi īn palmi, că una īl faci mai mic ş-a doile, s-or faci dealuri şă văi ş-a ave pi undi să scurgi apa.
    Bun ! Amu cīnd ş-aşează iar ceriu, bagă di samă că pămīntu īi pre mic. Fuga Dumnezeu iar la arici:
    - Ci ma-nveţi să fac ariciule, că ioti amu-i pre mic ?
    - Amu ? Tragi pi di margini cu mīna, da aşa măi cu şīnţări, să nu-l greşăşti iar.
    După ce o făcut aista, hai să pui ceriu. Da amu altă dananai. Era cam greu, că lua pămīntu apă. Nu s-o mai dus la arici, că l-o ajuns sīngur capu ci să facă. Digrabă s-o dus ş-o cătat patru peşti mari şi i-o pus la tuspatru cornurile pămīntului, ca să-l ţīi īn spati. Dispri asta n-ari cum fi altfel, că doar sīmţīm noi că dacă dau peştii din coadă, să hurducă pămīntu. Da să-ntīmplă asta numa cīnd sīmţăsc peştii c-ar să fii o grozăvii mari, o pedeapsă de la Dumnezeu pi oamini, cum o fost cu potopu cel mare, că atunci să vezi ci s-o īntīmplat:
    Dumnezeu dădusă peştii īn sama unuia Sănion. Cīnd cu potopu, nu ştiu cum, s-o luat el cu zīua tīrgului ş-o uitat di peşti, ş-aşa s-a-necat unu. Dumnezeu o şī prins di vesti ş-o strigat la dīnsu.
    - Sīnioani, Sīnioani, ia veză ci-i acolo ?
    El cīnd o zărit că peştii nu-i nicăiri, s-o buimăcit, ş-o tăhuit di cap ş-o īnceput a striga:
    - Stīlp, stīlp!
    - Apăi - zice Dumnezeu - stīlp să fii şi să ţii īn spati ceriu şi pămīntu, pintru că n-ăi băgat di samă.
    Şă stīlp o rămas, că doar di-aceea-i zăci Sinion Stīlnicu, cari ţīni ceriu şi pămīntu. Da nici Dumnezeu dupa-aceea, potop aşa mari n-o măi dat. Cīnd o văzut că-s ploili prea mari, o pus curcubăul să soarbă apa di pin iazuri. Iaca, să ştii di la mini, că dacă ti duci īn coati şi-n genunchi pīnă und soarbi apa curcubău, din băiet ti faci copiliţă.
    Da di el aproapi nu ti poţi aprochie, că soarbi tari. O vacă a surori-mea Catinca, o văzut oamenii cu ochii, cum o sorghit-o.
    Şă... iaca era să-mi uit vorba. După ci-o aşazat Dumnezeu ceriu pi pămīnt şi pămīntul pi peşti, o cătat să şī vīri īnuntru să vadă cumu-i. Theea! Era un pui di-ntuneric di-ţ scotei ochii cu degitili. O văzut Dumnezeu aşa, n-o stat mult la gīnduri.
    Ave două inele īn degit, unu di aur şă unu di argint; le-o scos pi amīndouă, le-o blagoslovit şă le-o azvīrlit pi ceri. Şi din inelul cial di aur s-o făcut un băitan frumos, cari-i Soarli, şī din cial di argint, o fată bună. Şă li-o dat Dumnezeu lumină, să lumineze pămīntu.
    Şī mergeu amīndoi di mīnă ca doi fraţi şi vorbeau di cīti-s pi pămīnt. Amu, di undi pīnă undi, īi vine Soarilui ciuca īnsurătorii. Răscoleşti el lumea tătă, doar o găsi o fată ca soră-sa di frumoasă. Ţ-ai găsit să găsască !
    Dac-o văzut ş-o văzut că nu-i, īşi puni īn gīnd să să cununi cu soră-sa. Da Dumnezeu, care li ştie tăti demīnīnţălu, i-o oblicit gīndurili şă īndată i-o dispărţit.
    Apīi, ci spunei tu că soarili īi mai mari dicīt pămīntu ? Undi să pomineşti. Dacă-i di aur, tot īi greu. De-aceea o dat Dumnezeu o teleagă di foc, şă şăsă părechi di ghiholi. Urcă cu celi şăsă părechi pīnă īn crucea aniezī. Acolo dijiugă şă după ci să hodineşti o leacă, coboară la vali numa cu doi şă tot mai răpidi mergi dicīt la deal.
    Amu, după ci-o făcut Dumnezeu soarili, s-o gīndit că nu-i potrigit să fii diobşti tot lumină. Hai să facă zi şă noapte. Şi ca să fii văstrată zīua cu noaptea, o luat un ghem cu aţă albă şă unu cu neagră, să li răsucească şă să facă numa unu, şă dipi aciala să depini zăua şă noaptea.
    La treaba asta o luat tot pe arici, ca pi unu ci-l ave măi credincios. Taman cīnd depanau ii acolo, iacă treci o nuntă. Ariciu, ca băitan, dă, īi sfīrăia inima să jioaci o ţīră. Puni ghemili īntr-o coşarcă şi fuga la nuntă.
    Di la o vremi, vedi Dumnezeu că vine numa un fir negru: „măi, ci să fie !” Să duci digrabă să vadă ci-i. Cīnd colo ghemurile īncālciţi şă ariciu asudat tăt, vine di la nuntă. Era să-i dei o chelfăneală, da s-o gīndit Dumnezeu şi i-o zis:
    - Pentru ce ne-i făcut pozna aiasta, ti blagoslovesc să jioci fără voia ta, oricīnd īi auză cīntīnd, că-i fi scărghit, că-i fi trudit, ori cum īi fi, şă aşa o rămas.
    După aceea, n-o lăsat Dumnezeu pămīntu aşa, că-i era drag tari şi di asta l-o tot īmpodoghit. O făcut atītea steli pi ceri, cīti sufliti īs pi pămīnt; cīnd chică o stea să ştii c-o murit un om. Şi hăt măi pi urmă, cīnd o văzut că lumea s-o īnrăit pre tari ş-o văzut că nu-i poati primi īn īmpărăţīia lui aşa, şă nici lui Scaraoschi nu să īndura să ii lesă, că era hojma īn coandră cu el, s-o gīndit să facă nouă ceruri şi nouă pămīnturi, pīnă să curăţi de-a ghinelea di păcat şă mergi īn īmpărăţia lui Dumnezeu.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.