» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Calea laptelui - este laptele furat, care a făcut o dīră


    Un fin odată īl īndemnă dracul să se ducă să fure de la naşul său, să facă rău la omul lui, ca lupul īn domeniul lui.
    Ce face dīnsul ? Merge la stīna naşului său şi hai să-i fure laptele. Şi ce să vezi ? Nimeri ceasul cīnd toţi cīnii dormeau iar acei care īl simţiră, nici lătrară, căci īl cunoşteau de totdeauna.
    După ce umplu pieile (burdufurile), pe deplin, le īncărcă frumos, īşi lua măgarul de căpăstru şi p-aci ţi-e drumul.
    Dumnezeu, care nu ştie ce-i somnul ziua sau noaptea şi care nu lăsă nimic nevăzut, īndată ce văzu ticăloşia aceasta, ca finul să fure de la naş, la moment trimise pe un īnger să-i verse laptele din piei.
    Īngerul, mai şugubăţ decīt Dumnezeu, ce-şi zise:
    - De unde loc să-l vărs aşa tot dintr-o dată; mai bine puţin cīte puţin, ca să se afle mīne şi urma celui care fură...
    Astfel el zise şi-i face două găuri, numai să curgă laptele puţin cīte puţin, īncīt, pīnă să meargă finul acasă, laptele tot se strecură din piei.
    Dimineaţa, sculīndu-se naşul, vede că găleţile şi putinile sīnt goale. Cercetează īncoace, cercetează īncolo, īntreabă pe unul, īntreabă pe altul, pe păstori, cīni, nimic ! Nimeni nu ştia ce se făcu laptele. Cīnd iese puţin mai īncolo, vede că drumul albeşte de lapte. 
    - Īl prinserăm pe hoţ, aci īl avem ! zise el.
Apoi nu pierdu timp, ci apucă drumul după urma laptelui vărsat şi ajunge pīnă la casa finului. 
    - Măi, să-l mīnīnce lupul, să-l mīnīnce pe el acolo ! - īşi zise el mirat şi nedumerit - finul să-mi fi făcut isprava aceasta ? 
    Nu-i venea să creadă cum finul să fure de la naş, cu nici un chip.
    - Bună ziua, finule !
    - Bine venişi - sări dīntr-o dată finul īn picioare, ca cel cu musca pe nas.
    - Ce veste naşule, ce vīnt te aduce pe la noi ?
    Finul cerca s-o īncurce.
    - Finule, finule, eu nu venii să şed, ci ştii că vom strica cumetria ?
    - Ei, dar de ce, naşule ?
    - De ce ? Te faci că nu ştii ? Fiindcă făcuşi isprava la omul tău, ca lupul īn domeniul său. De asta.
    - Naşule, naşule, nu scoate foc din gură, cīnd eu n-am habar de nimic. Ian spune-mi şi mie ce este ?
    Atunci naşul īi zise ce-i şi cum dar finul nu vrea să audă cu nici un chip, ci nega mereu, parcă ar fi apă de prescure. Atunci naşul īl scoase şi-i arată urma lăsată de lapte, care īncă se cunoştea şi- i zise:
    - Ei finule şi acum vrei să-mi pui ochelari la ochi? Pe lup īl vedem şi urma īi căutăm, faci tu.
Dacă văzu finul că se prinse īn prăşi, tăcu şi-i ceru să-l ierte.
    - Eu o făcui, tu să nu o faci, naşule - īi zice el. Văd şi eu că fui ticălos, cu fapta urītă ce făcui dar lucru ce se făcu, se făcu...
    Ce era să-i facă şi naşul ! Īl lăsă să şi-o afle de la Dumnezeu..
    Şi drept minune, rămase de atunci laptele vărsat şi neuscat, īncīt şi azi īl vezi. De aceea se cheam㠄Calea Laptilui” la care unii-i zice „Calea Lacteie”.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.