» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea vorbii / Povestea vorbei (12)


Doi inși se-ntovărășiră cu-nvoire īntr-un an
Și mergīnd īnchiriară-n oraș cīrciumă cu han,
Īnsă unul c-osteneală la vīnzare-a stărui
Ș-altul puind căpitalul vin, rachiu a-i tīrgui.

Deci acel cu căpitalul īncoaci-īncolo umblīnd,
Pe la dealuri și poverne vin, rachiuri cumpărīnd,
Prețul la fieștecare mai īncărcat īl spunea
Și cīștigu-ncărcăturii-ntr-altă pungă īl punea.

Cel din han iar ca și dīnsul alte-n folosu-i făcea,
El băga cu doniți apă-n marfa ce i-o aducea
Și pentru acel adaos din vīnzare bani trăgea
Ș-īntr-o osebită pungă īi băga și īi strīngea.
Dar pentru această faptă īi veni a se gīndi
Ca nu prin vro īntīmplare taina a se dovedi:
Și avīnd īn han la soare o butie cu oțet,
Īn care tot turna apă și vindea īncet-īncet,
Aruncă pe vrana buții banii ce īi tăinuia,
Ș-apoi d-aci īnainte tot mereu punea īn ea.

Cel cu căpitalul iarăși se tot gīndi nencetat
Īn ce loc să puie banii cīștigați din īncărcat,
Tovarășul să nu-i simță uneltitul meșteșug
Și să i se dea de față tainicul său vicleșug.
Īntr-acestea văzīnd butea cea cu oțet, zisă sus,
Socoti că nu să poate alt loc mai sigur de pus,
Și scoțīnd prin taină banii īntr-īnsa īi slobozi,
Unde și celalt tovarăș punea īn fiece zi;

Apoi d-aci īnainte amīndoi ce cīștiga,
Pe ascuns unul de altul tot mereu īn ea băga.
Deci īmplinindu-se anul, au luat, s-au socotit
Ș-amīndoi ca să mai fie tovarăși nu s-a-nvoit;
Marfă nu le rămăsese, nici mai mult nici mai puțin
Decīt butea cu oțetul și o bute iar cu vin;
La-mpărțire fiecare butea cu oțet cerea
Și pe cea cu vin nici unul īn partea lui nu o vrea.
Deși costa mai mult vinul, după cum l-au prețuit,
Dar īn butea cu oțetul ara cīte s-au hoțit.
Dacă văd și văd ei cum că cu certuri nu se īmpac
Și pe oameni d-acest lucru ca să se mire īi fac,
Īncepură īntre dīnșii oarecum a bănui
Și nu putea unul altui gīndul a-și destăinui.

Unul zicea īntru sine: ”Poate tovarășul meu
M-a văzut cumva vreodată cīnd aruncam banii eu !”
Cellalt așa zicea iarăși: ”Poate că-n ea cīnd am pus
M-o fi văzut oarecine și ducīndu-se i-a spus !”
Și ca să se īnțeleagă īntre dīnșii prin cuvīnt,
Se pun și unul pe altul se īntreb cu jurămīnt
Cum că ce este pricina īntre dīnșii de se cert
Ș-īn partea sa fiecare cere butea de oțet.
L-antrebările acestea socotind că s-au simțit,
Īși spuseră unul altui cum și ce fel s-au hoțit,
Și cum banii tot īn butea cea cu oțet īi lăsa,
Socotind fieștecare să o ia īn partea sa.
Dar de vreme ce secretul īntre ei s-a dovedit,
Acea bute cu oțetul s-o spargă a trebuit.
Așadar prin īnvoire acea bute eu spărgīnd Și unul și altul parte deopotrivă luīnd.
Puseră banii-n chimire și s-au despărțit pe loc
Și să-și caute plecară norocirea īntr-alt loc.

Unul dar plecīnd să meargă la un oraș osebit,
Fiind vară și căldură foarte de nesuferit,
Cīnd veni un rīu să treacă, care era foarte lat
Și să vedea apa-ntr-īnsul ca creștalul cel curat,
El poftind ca să se scalde, să răsufle de zăduf,
Descălecīnd legă calul la umbra a unui stuf,
Se dezbrăcă pīn“ la una, cīntīnd bucurat nespus,
Și dasupra peste haine chimirul cu bani l-a pus;
Cīnd īntră ca să se scalde și īncepu a-nota,
Īi veni-n gīnd să se-ntoarcă spre haine a se uita,
Cīnd iacă un vultur mare īn zbor pe aci trecīnd
Și zărind chimirul roșu că e vro carne crezīnd,
Se repezi deodată cu un zbor grabnic nespus
Și răpindu-l īntre gheară să īnălță iar īn sus;
El sărind īn grab din apă alergă după el gol,
Strigīnd, zbierīnd, răcnind tare, slobozind și un pistol;
Vulturul de spaimă-ndată, armă, glas cīnd auzi,
Chimirul care-l luase drept īn rīu īl slobozi,
Care a săltat prin unde ceva, unde a căzut,
Și īl petrecu cu ochii pīnă cīnd nu s-a văzut.
El atunci, clătind cu capul și privind spre cer īn sus,
Zise: ”Din apă veniră și iar īn apă s-au dus.”

Cellalt, și el plecīnd iarăși la un oraș depărtat,
Unde trebuia să meargă pe apă și pe uscat,
Dacă ajunse la mare, cu un vas se īmbărcă
Și cu alții īmpreună spre acea parte plecă.
Calea fiind foarte lungă, el īn oarecare ceas
Īn corabie doparte īn singurit loc s-a tras
Și īși descinse chimirul īn care banii era,
Īi scoase, īi turnă-n poală ș-īncepu a-i număra;
O maimuță, capitanul corăbii ce-o avea
Și din catarg de sus tocma cum sta și la el privea,
Īi vedea toată mișcarea īn acel ceas ce-o făcea
Și galbenii īn chimiru-i carii frumos strălucea,
Se coborī jos hoțește și de departe pīndi,
Pīnă cīnd adună banii, īn chimir īi grămădi,
Ș-alăturea līngă sine după ce īl lăsă jos,
Ca să-și potrivească trupul, să-l īncingă mai frumos,
I-l răpi din ochi īndată și fugind pe catarg sus
Cu chimirul īmpreună tocmai īn vīrfu-i s-a pus;
Și acolo deschizīndu-l īncepu-a scoate din el
Galbenii carii văzuse și a face-ntr-acest fel:
C-o mīnă țiind chimirul, alta cu galbeni umplea,
Și privindu-i cīte unul, īn mare īi azvīrlea;
Rar, numai din doi-trei unul și īn partea-i arunca
Care sta cu privegherea să-i adune cum pica.
Astfel tot făcīnd maimuța pīnă cīnd a isprăvit,
Īn cele mai de pre urmă chimirul i-a azvīrlit.
El văzīndu-se, săracul, fără veste-ntr-acest rău
Și numărīnd ce-adunase, oftīnd zise-n gīndul său:
”Banii cīți cu nedreptate cīștigați carii i-am pus,
După cum haram veniră, astfel de haram s-au dus.”

   Astfel e omul.
După ce răstoarnă carul, atuncea vede drumul cel bun,
   Că 
Dobīnda multă rupe ciochinile.
   Dar īnsă
Cinci degete sīnt la o mīnă și unul cu altul nu se potrivesc.
Roatele se gonesc una pe alta și nu se ajung niciodată.
Unde e marfă, și pagubă.
   Ș-apoi
Buțile goale mai mult sunet fac.
   Și
Vinovatul mai mare gură face.
   Adică:
A mīncat aguridă părinții
Și ș-au strepezit copiii dinții.
   Și
A mīncat urdă cu usturoi și cere să-i miroase gura a lapte.
Tovarăș numai la cīștig, la pagubă pune cīrlig.
Mărgăritarul stă īn fundul mării și mortăciunea
                 plutește pe deasupra apei.


   Ci mai bine,
Daca-ți este casa mare,
Bagă īn ea un mărăcine,
Decīt pe fieștecine.
   Că
Cine are strein are īn casă spin.
   Da și
Dacă vom socoti noi
Cīt īntră-n plăcintă foi, niciodată nu mīncăm.
   Omul īnsă
Īși īncearcă gīndul său or pe bine or pe rău.
Cīrmaciul cu-ngrijire bună
Scapă corabia de furtună.
   Totdauna
Socoteala deasă e frăție aleasă
   Că
Din grăunțe mărunte se fac grămezi mai multe.
   pentru că
Īn oala acoperită nimenea nu știe ce fierbe.
   Și
Omul de treabă nu iese din casă cu mīna goală
   Mulți zic că
Omului de ce-i place, d-aia se-ngrașe.
   Īnsă
Niciodată de tot pomul
Nu se poate-ngrășa omul.





povarnă - fabrică de spirt și de rachiu
ciochinile - capetele dindărăt ale șeii, de care se atīrnă desaga








Anton Pann - Povestea vorbii (vorbei) - Ion Creangă
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.