» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea vorbii / Povestea vorbei (9)


Doi țărani cībd vrură la lucru să plece,
Nevestele-n casă pīnă a-i petrece
I-au sfătuit ce fel și cum să urmeze,
Cum să se tocmească și cum să lucreze.
Una zise: - Frate, vezi de ține minte
Și un-a muierii din zece cuvinte;
Eu nu īți zic alta decīt să știi cum că,
După cum ești mare și vrednic de muncă,
Cīnd te tocmești, cere să-ți dea plată bună,
Nu lua īn grabă pe nimic arvună,
Să-ți pierzi surda vremea și zilele tale
Și să vii acasă fără de parale.
Iar cealaltă zise: - Bărbate, ascultă,
Lucrează pe plată puțină și multă,
Cum ți se īntīmplă, nu după plăcere,
Decīt să pierzi vremea degeaba-n ședere.
deci dar ei plecară amīndoi dodată,
Țiind fiecare sfătuirea dată.
Īn oraș intrară lucru să găsească,
Veniră ș-īndată oameni să tocmească.
Cel cu plată mare nu vru jos să lase,
Nevasta acasă cum īl īnvățase.
Ăstalalt se duse, lucră, luă plată,
A doua zi iară la alții fu gată,
A treia zi īncă n-o pierdu degeabă,
Īn scurt, totdauna se afla cu treabă.
Iar cellalt tovarăș stīnd īn așteptare,
Ca să se tocmească tot pe plată mare,
Mai multa lui vreme era petrecută
Făr“ de nici un lucru ș-īn deșert pierdută.
ce lua-n trei zile dintr-o săptămīnă,
Da pe d-ale gurii odihnind p-o rīnă...

”Ascultă din zece vorbe și una a muierii”:
   Dar
”Sfatul muierii muierilor folosește”.

Deci el cu șederea din zi pīnă-n seară,
Se īnvață leneș prin munca cea rară.
ntr-aceste vine o văduvă-n piață
Și văzīndu-i trupul și viteaza față
Zise īntru sine: ”Ce om voinic mare !
Ăsta cred că-n lucru cīt trei puteri are”.
Ș-īndată cīt cere īi dă să nu-l scape,
Īl duce la vie ș-īl pune să sape.
Ea, ca o femeie văduvă săracă,
Să dete doparte bucate să-i facă,
Cugetul zicīndu-i că, plata ca plata,
Pe om īntărește la muncă bucata;
Deși n-am tocmeală să-i dau de mīncare,
Dar văzīnd să-ndeamnă mai mult la lucrare.
Stīnd īnsă īntr-acest-a ei gīndire bună,
Ascultă și vede că sapa nu sună,
Aleargă la dīnsul: - Ce șezi ? īl īntrebă.
- Odihnesc, - răspunse - nu șez eu degeabă.
Se scoală-naintea-i, īncepe, lucrează,
și ea iar se duce mīncare să vază.
Cum īl lasă īnsă, stătu totodată,
Sirmana femeie s-a-ntors iar īndată.
Īncepu să-l certe, zicīndu-i: ce șade,
Că ea īi plătește după cum se cade.
El iar īnaintea-i īncepe să sape,
Ea pleacă la oală să-i ducă să crape;
Dar cīnd se īntoarse cu strachina-n mīnă,
Īl găsi la umbră culcat pe o rīnă.
- Ce faci ? īl īntreabă. El: - Stau după muncă.
- Na, scoal“ de mănīncă ș-apoi iar te culcă:
Că pe trupu-ți mare te-am ales pe tine,
Gīndind să-mi iau bine ș-au fost vai de mine !

”Iată omul dară leneș cum să-nvață,
Și de a sa minte și de rea povață.”

Deci cīnd trece vara și lucru-ncetează,
Plec și ei acasă, copiii să-și vază.
Cel cu plata scumpă duse punga goală,
Trist, galben la față și slab ca de boală,
Iar cellalt umpluse de sfanți chimirașul
Și se duse vesel ca trandafirașul.

De aceea zice un īnțelept:
Foamea se uită la poarta omului muncitor
      Și nu īndrăznește să intre.
   Iar cel leneș
Pīnă să īncalță, soarele să-nalță, și pīnă să gătește, soarele sfințește.
   De aceea,
Īn casa trīndavului e sărăcie lucie.
Cīnd mălai are, sare n-are, cīnd sare are, mălai n-are.
Rămīne īn sapă de lemn și īn casă fără piemn.

Lenea face pe bogatul a i se urī,
Și pe săracul īn nevoie a se tīrī.
Īntr-un papuc ș-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică.
Toată vara cu cojoc și iarna cu fundul la foc.
Se īncălzește la față,
Iar spatele īi īngheață
Trăiește viață cīrpită cu ață.
Pică, pară, pică; dac-ai pica, eu te-oi mīnca, iar de nu,
                             acolo ei ședea.
Umblă cu capul īntre urechi, cască-gură, pierde-vară.
Răsare unde nu-l semeni.
Unde sunt doi, cu el trei.
Īncīrduit cu terchea-berchea, trei lei perechea.
   Și
Sărăcia de el se ține ca pulberea după cīine.
Umblă pe drumuri tăind cīinilor frunză.
Casa-i e īn trei pereți și cu ușa pīn pod.
Sărăcia īi roade urechile.
Umblă gol ca un pistol.
Se-mbracă numai pe dinlăuntru.




Anton Pann - Povestea vorbii (vorbei) - Ion Creangă
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.