» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Povestea vorbii / Povestea vorbei (3)


Doi precupeți tineri se-ntovărășiră
Și după negoțu-și prin țară ieșiră.
Colindīnd prin sate īn lunga lor cale,
Odată-nserară la un sat p-o vale,
Și să mīie noapte au tras īmpreună
La o casă care le-au părut mai bună,
Unde-n bătătură le ieși-nainte
Un bătrīn de treabă și foarte de cinste.
Īi primi bine, īi băgă īn casă,
Și ei īi cerură īntīi ș-īntīi masă,
Zicīndu-i. - Tătuță ! sīntem flămīnzi tare,
Fă bine,-ngrijește de ceva mīncare.
Bătrīnul le zise: - Ședeți, fiți īn pace,
Că despre mīncare vom face ce-om face...
Pīnă cīnd dar masa moșul să le puie,
De vro veste nouă īntrebă să-i spuie.
Vorbind una-alta cu toții-mpreună,
Ca și unii-alții cīndva cīnd s-adună,
Ieșind din ei unul afară la treabă,
Moșul găsind vreme pe cellalt īntreabă,
Zicīndu-i: - Jupīne ! voi frați sīnteți poate,
Că vă văz prea bine semnīnd la toate ?
Tovarășu-i zise cu scīrbă īntr-īnsul:
- Aș ! n-aș mai vrea frate să am și ca dīnsul,
Că atīt doar are, chip și trup ca omul,
Dar poți să-i dai paie ca și la tot boul.
Vorbind ei, sosește cel ieșit afară
Și īndată vorba īntre ei schimbară.
Puțin dacă trece și acestlalt iese,
Moșul iarăși, care curios fusese,
Asemeni ș-acestui face īntrebare:
- Jupīne ! - zicīndu-i - frați sīnteți īmi pare ?
Că semănați, uite, la chip cu-ntregime,
Potriviți īntocma și la īnălțime.
Ș-acest iar răspunse: - Ai greșală, tată,
Să-mi fie el frate n-aș vrea niciodată,
Că e măgar mare care nu mai simte,
Să-i pui să mănīnce tărīțe-nainte.

Auzind bătrīnul aceste cuvinte,
Către unul-altul nedīndu-și ei cinste,
Se scoală īndată, caută copaie,
Merge și o umple pīnă sus cu paie,
Mai ia īncă una, se duce cu dīnsa,
Apucă și pune tărīțe īntr-īnsa,
Și cu amīndouă intrīnd el īn casă
Le puse-nainte pe pat fără masă.
Ei, văzīnd aceasta, īl īntreb dodată:
- De ce ne pui aste īnainte, tată ?
- Poftiți, - el răspunse - că vă dau eu īncă,
Boul și măgarul de aste mănīncă.
Iar ei īncepură-n ochi să se privească
Și unul de altul fața să-și roșască.

Bătrīnul atuncea gura-și īntremează
Și īnvățătura astfel īși urmează,
Zicīnd: - Copii tineri ! rău să nu vă pară
De această glumă ce-o fac astă-seară,
Că, cīt are omul īn lume viață,
Tot mereu īnvață și nu se īnvață;
Și voi de aceasta aveți trebuință,
Numai d-ați lua-o cu bunăvoință.
Deși nu-s atītă īnțelept, cuminte,
Dar tot poci a zice două-trei cuvinte,
De sīnteți tovarăși or frați, eu n-am treabă,
Cum vreți puteți zice la cine vă-ntreabă.
Decīt zic, e bine că omul vrodată
P-alt să nu defaime, să-i puie vro pată,
Și mai mult p-acela care-l īnsoțește
Sau altfel cu dīnsu-mpreună trăiește. 
Că cine-i de treabă cu prost nu s-adună,
Cinstea cu ocara nu pot fi-mpreună.
Cine īși defaimă contovaroșia
Īși arată īnsuși necuvioșia.
Că fieștecare cu cin“ se-nsoțește,
Ca el prin urmare lumea-l prețuiește.
A umbla pe sine mai bun să se facă,
Defăimīnd pe altul nu poate să placă.
Că e o zicală mai de toți vorbită:
- ”Omul la om trage și vita la vită”.
Atunci luīnd moșul copăile date,
Le puse-nainte pīine și bucate
Și īi cinsti bine după cuviință,
Făcīndu-i el astfel greșala să-și simtă.
Carii cīt trăiră tot īl pomeniră
Și aceasta īnsuși ei o povestiră.






Anton Pann - Povestea vorbii (vorbei) - Ion Creangă
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.