» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Pīnă la anul, or magarul, or samarul


Īntr-o zi Nastratin Hogea pe o uliță trecīnd
Și pe poartă-n curtea unui bogat ochii aruncīnd
Se opri ca să privească la un lucru foarte rar.
Adică l-ampodobirea a unui mīnz de magar,
Carele avea căpăstru peste tot cu fir lucrat
Și pe ciucuri īmprejurui-i margaritar īnșirat,
Un cioltar cu flori de aur pe spatele lui īntins
Și drept chingă peste dīnsul cu cordon de fir īncins,
Pus pe o saltea luxoasă, ș-alături pernă de puf,
Ș-un rob cu apărătoare răcorindu-l de zăduf;
Iar bogatul, de departe, īn pridvorul său șezīnd,
Īl privea-n mare plăcere, dintr-un ciubuc lung fumīnd.

Nastratin văzīnd aceasta, fără a īntīrzia,
Se apropie de dīnsul ș-īncepu a-l mīngīia;
Bunioară ca copilul cīnd vedea vrun mielușel
Merge, īl īmbrățișează ș-īl sărută frumușel.
Bogatul vesel privindu-l, cīnd īl mīngīia mereu,
Īntrebă: - Dar or īți place cum e măgărușul meu ?
- De minune ! el răspunse, este vrednic d-a-l iubi.
Și alt nici un cusur n-are, decīt nu poate vorbi.
- Ce fel ? bogatul īi zise, poate vorbi un măgar ?
- Cum nu ? - Hoge īi răspunse - numai să mi-l dai școlar,
Și īntr-un an ți-l fac ritor, or īn ce limbă vei vrea.
- Ba nu voi - bogatul zise - că-l procopsești așa prea,
E destul ca să vorbească limba care o știu eu,
Și vreo patru limbi streine, ca să-l fac tīlmaciul meu.
- Așadar, īi zise Hogea, trebuie să ne tocmim,
Īnsă să mi-l dai acasă, că-n alt chip nu ne-nvoim.
- Bine ! - īi zise bogatul - cum știi tu, așa să faci,
Numai despre plată spune-mi cu cīți galbeni te īmpaci.
- Să-mi dai - Nastratin īi zise - o sută de-mpărătești,
Răspunzīndu-mi īnainte jumătatea din acești;
Iar jumătatea ceilaltă să mi-o dai la șase luni,
Cīnd și examen voi face, īntre cīți vei să aduni,
Ca să vază fiecare că nu dai bani īn zadar,
Ci pentru o-nvățătură așa auzită rar. 

Bogatul de vorba Hogii atīt de mult s-a-ncīntat,
Īncīt scoase banii-ndată și jumătate i-a dat,
Poruncind și pe școlarul să-l aibă īn casa sa,
Nu cumva la ne-ngrijire vreodată a-l lăsa:
Pe salteaua lui să-l culce și pe perna cea de puf,
Cum și după prīnz cīnd doarme să-l apere de zaduf;
Că el pe fiece lună īi va trimite mertic
Cu toată īndestularea, să nu-i lipsească nimic.
După ce aceste toate s-au făcut ca prin īnscris
Și pe școlarul cu Hogea īmpreună l-a trimis,
Femeia Hogii, cu masa care sta ș-īl aștepta,
Și din cīnd īn cīnd pe poartă ca să vie se uita,
Văzīndu-l cu măgărușul cel īmpodobit intrīnd,
Se mira ce o să fie, pricina necunoscīnd.
- Dar ce e asta, bărbate ?! īl īntrebă ea pe loc.
El arătă acei galbeni, ca jaratecul de foc,
Ș-īi spuse cu amăruntul cum și ce fel l-a tocmit,
Cum și jumătate banii-nainte i-a primit.
- Dar or ț-ai ieșit din fire ? zise ea, la el privind,
Unde ai văzut īn lume vreodată măgar vorbind ?
Or te-ai apucat acuma pe oameni să amăgești
Și la bătrīnețe tocma belele să pătimești ?
- Fii pe pace, el īi zise, n-avea nici o grije tu,
Că tocmai acuma ceasul norocului īmi bătu.
E o vorbă: ”Pīn“ la anul cīte căciuli nu rămīn
Īntr-această-ntinsă lume pustii și fără stăpīn !”
Asemenea pīn-atuncea or să-ntīmplă de mor eu,
Or cumva să bolnăvește și moare școlarul meu.
Cu asemenea cuvinte și cu alte, nastratin
Īși mai īmpăcă nevasta și se liniști puțin...





Anton Pann - Din năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea - Ion Creangă
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.