| |
<< Inapoi la subiect
Īnvățătura dată rău se sparge īn capul tău
Nastratin era un hogea (dascăl sau īnvățător)
Care a rămas de basnu pīnă astăzi tutulor,
Pentru că era din fire cam p-o ureche, năzdrăvan,
Nu-l găsești īnsă īn faptă să fi fost vreun viclean;
El șezīnd odată-n școală, ce īi dete-n simpul gīnd:
- Ascultați, copii - le zise (cu-ntīmplare strănutīnd) -
Să știți d-astăzi īnainte că eu cīnd voi strănuta,
Toți bătīnd īndată-n palme să-mi ziceți hair-ola !
Cu-ntīmplare dar odată găleata īn puț căzīnd
Și cu ce să scoață apă pentru școală neavīnd,
Hogea porunci īndată ca din toți ai săi școlari
Să se lase-n puț s-o scoată vreunul din cei mai mari;
Merg școlarii toți īn grabă, pe līngă puț se adun,
Dar privind ș-adīnc văzīndu-l n-a vrut să intre nici un.
Deci văzīnd că coraj n-are nici unul din cīți era,
Hotărī-n cele din urmă el īntr-īnsul a intra;
Ș-așa dezbrăcat de toate, cu capul gol și desculț,
Legat cu un ștreang de mijloc, școlarii-l lăsară-n puț;
După ce găsi găleata și după ce o legă,
Către școlari dete gură și să-l tragă le strigă;
Ei pornind cu toți dodată să-l tragă īn sus de jos
Și tocma cam pe la gura puțului cīnd fu el scos,
Razele luminii-ndată īl gīdilară īn nas
Și īncepu să strănute una-ntr-altă-n acel ceas;
Ei cum aud că strănută aminte-n grab ș-au adus
De porunca lui cea dată (după cum am spus mai sus)
Și cu toții deodată funia din mīini lăsīnd,
Īncepur-a bate-n palme și hair-ola strigīnd.
Bietul Hogea cade-ndată ca un dovleac jos trīntit
Pīnă-n fund, īși sparse capul, de pereți fiind lovit.
După ce ieși īn urmă d-acei nerozi copii tras,
Jupuit ca vai de dīnsul, la picioare, mīini și nas,
Zise: - Nu e vina voastră, ci-a mea, că n-am judecat,
Ș-astfel de cinste neroadă ca să-mi dați v-am īnvățat,
Care-n cele după urmă din pricina-i ajunsei
Cu picioare, mīini belite și cu cap spart m-alesei.
(hair-ola = Să vă fie de bine) n.a.
Anton Pann - Din năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea - Ion Creangă |
