» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Sărbătoarea Sfântului Ilie


Sântilie - stăpânul fulgerelor şi trăsnetelor

Mi-aduc aminte că în copilărie, mama, văzându-mă că ciocănesc mere înainte de Sântilie, se răstea la mine, spunându-mi să nu mai fac asta niciodată, deoarece va bate piatra. Tot în copilărie ni se spunea adesea, atunci când fulgera şi tuna, că tocmai se plimba prin cer Sfântul Ilie cu căruţa sa. Dincolo de aceste lucruri, îndeobşte ştiute, ne propunem să aflăm ceva mai multe despre acest fascinant personaj mitologic, numit în popor, Sântilie.

Ziua de 20 iulie era ţinută cu mare frică de toţi membrii comunităţilor arhaice româneşti, ştiindu-se că Sântilie este stăpân peste ploaie, grindină, fulgere, tunete, trăsnete şi foc. Pe vremuri, sărbătoarea Sfântului Ilie ţinea trei sau şapte zile, cuprinzând şi ziua lui Ilie Pălie (din 21 iulie) şi teribila Focă din 22 iulie.

Pentru a înţelege modul în care era receptată odinioară această sărbătoare, trebuie să redăm un fragment dintr-o legendă românească: "De când cu începutul lumii, Dumnezeu a dat pământul în stăpânirea dracului, numai a zis să se poarte bine... Înmulţindu-se diavolii, Sfântul Ilie a rugat cu atâta credinţă pe Dumnezeu să-i dea putere asupra diavolului până i-a trimis Dumnezeu car de foc și patru cai cu aripi şi l-a luat la cer (...). Dumnezeu i-a dat tunetul şi fulgerul şi când a slobozit Sfântul Ilie tunetul în draci, cu gând să-i prăpădească pe toţi, cerul şi pământul s-au cutremurat. Dar Dumnezeu s-a supărat tare pe Sfântul Ilie că a zis că şi dracii sunt buni la ceva; de n-ar fi ei, oamenii nu vor avea frică. Pentru aceasta i-a luat o mână şi un picior sfântului Ilie pentru că altfel era prea tare". Chiar în aceste condiţii Dumnezeu a hotărât să-i dea puteri depline asupra dracilor numai de ziua sa, însă "Sfântul Ilie nu ştie când e ziua lui, căci dacă ar şti ar prăpădi lumea". Dracii încercau să scape de furiosul Sântilie ascunzându-se în animale, (mai ales în câini, pisici şi capre), în scorburile unor copaci (stejari, carpeni ş.a.), sub pragurile caselor, în turlele bisericilor sau chiar în oameni; Sfântul Ilie nu ezită să trăsnească oriunde s-ar fi aciuat vreun Michiduţă așa încât oamenii obișnuiau să facă, după fiecare fulger, cruce, știind că Dumnezău i-a poruncit Sfântului Ilie să dea în toate numai în cruce nouă nu !

Ca la orice mare sărbătoare, românii îşi aduceau aminte şi de sufletele morţilor; acum erau vizate în special sufletele copiilor morţi, femeile având obiceiul să cheme copii străini sub un măr, să-l scuture şi să dea de pomană mere; în fapt era vorba de un măr sacru, ca pom al vieţii, al binelui şi al răului, astfel explicându-se şi interdicţia de a mânca sau de a ciocni mere până la Sântilie.
După ce la miezul nopţii dinspre Sântilie bătea toaca în cer, bătăi auzite numai de ciobani, fetele mari din Basarabia obişnuiau să se duca prin cânepişti, unde, dezbrăcate în pielea goală, se tăvăleau pe pământ; se spunea că dacă până la ziuă visau cânepă verde se măritau cu un flăcău, apariţia cânepei uscate în vis semnificând, spre disperarea fetelor, căsătoria cu un bătrân.

Tot în ziua de Sântilie, babele culegeau plante de leac, mai ales busuioc şi făceau rost de cât mai multă miere, această miere fiind foarte bună pentru vrăji şi farmece.

În final, o informaţie pentru cititorii care mai cred in meteorologia populară. Se credea că tunetul în ziua lui Sântilie atrăgea secarea tuturor nucilor şi alunelor, pe când ploaia era un semn că toate bucatele se vor coace la timp. 

Sperând că Sfântul Ilie va trimite peste România o ploaie curată, vă urez să fiţi buni ca blajinii şi frumoşi ca florile !


Marcel Lutic, iulie 2001 -
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.