Un scorpion stătea abătut pe malul unei bălţi... „Hmmm... ce mult aş vrea să ajung pe malul celălalt ! Ce mult soare e acolo ! Nu ştiu cum de-am ajuns eu în locul ăsta friguros.”
  Văzând-o pe cumătra broască bălăcindu-se de dimineaţă până seara şi gândind că poate se plictiseşte, scorpionului îi veni o idee:  
    - Auzi, cumătră broască, nu vrei tu să mă treci pe malul celălalt, la soare ? Că poate şi eu îţi voi fi de folos oarecând ?
    - Cum să te trec, scorpionule ? Şi la ce să fii tu folositor cuiva ?
    - Aşa, simplu, în spinare...
    - Auzi ! Aşa, simplu, în spinare... Dar ai uitat oare de năravul tău cel cumplit ?!
    - Care din ele, cumătră ?
    - Cum care ? Tu nu te vei putea abţine să mă înţepi.., mă vei otrăvi cu veninul tău şi ne vom îneca.
    - Haida-de, cumătră ! Cum să fac aşa ceva ? Păi ce, mă crezi prost ?! Cum să te înţep când sunt în spinarea ta şi nici măcar nu ştiu să înot..
    - Păi uite-aşa, cum te ştim cu toţii; că tu nu te poţi stăpâni să nu înţepi ! spuse neîncrezătoare broasca.
    - Hai, cumătră, iacă, zău nu te voi înţepa. Ştiu sigur că voi muri dacă te voi înţepa aşa că...
    - Bine, se invoi broasca gândind că n-o fi scorpionul chiar atâta de netot să o înţepe... Poate îi fi devenit înţelept de curând şi nu ştiu eu..
  Se aşeză broasca pe mal, îl lăsă pe scorpion să i se suie în spinare, să se prindă bine de ea şi porni să înoate spre partea însorită a bălţii. Când ajunse pe la mijlocul bălţii, numai ce simţi o înţepătură în spinare şi un val de fierbinţeală şi ameţeală o cuprinse...
    - Păi vezi, scorpionule ! Nu ţi-am spus eu că nu te vei putea abţine şi mă vei înţepa ?!
    - Da, cumătră, văd...
    - Acum vom muri amândoi...
    - Da, cumătră, vom muriiii.... 
  Şi se duseră amândoi, bâldâbâc, la fundul bălţii...