» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Revelion


    Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani în noaptea de 31 decembrie / 1 ianuarie este numit Îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.
    Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este "oprit" după 365 de zile şi întors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la început în ziua de Anul Nou. Asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare pentru a renaşte după alte 365 de zile. 
    Idera înoirii timpului supravieţuieşte în Calendarul popular unde "sfinţii" sunt tineri, maturi şi bătrâni, după şansa sau neşansa avută la împărţirea sărbătorilor. Cei sărbătoriţi la începutul anului sunt tineri (Sânvăsâi, Dragobete, Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sântilie, Sântămâria), iar ultimii sărbătoriţi sunt, fără excepţie, bătrâni (Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun). Excepţiile întăresc însă regula: Moş Alexă şi Baba Dochia (1 şi 17 martie), celebraţi primăvara, şi-au păstrat locul avut în calendar, cu început de an în perioada echinocţiului de primăvară. 
    Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este un timp ritual împărţit simetric de Revelion în două segmente: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de Revelion; perioada dintre miezul nopţii de Revelion şi Bobotează. În prima parte a ciclului timpul se degradează neîncetat: se măreşte noaptea, sporeşte frigul şi întunericul şi, odată cu acestea, spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Soarele va dispărea definitiv de pe cer. Soseşte însă fenomenul astronomic spectaculos al solstiţiului de iarnă când Soarele începe să urce pe bolta cerului şi ziua să crească puţin câte puţin, "cu cât sare cocoşul de pe pragul casei" sau "cu cât se mişcă puiul în găoacea oului". 
    Prin infinite obiceiuri şi credinţe care exprimă, la început, teama, dezordinea şi haosul iar după miezul nopţii de Revelion optimismul, veselia, ordinea şi echilibru, oamenii culturalizează fenomenele naturale care se desfăşoară independent de dorinţa şi voinţa lor: sacrificiul ritual al porcului, reprezentare zoomorfă a spiritului grâului; prepararea alimentelor rituale din grâu (colaci, turte), şi din carne de porc (piftie, cârnaţi); credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor printre cei vii; abundenţa ospeţelor şi petrecerilor unde apar excese de mâncare, băutură, distracţie, gesturi, cuvinte şi expresii licenţioase, Periniţa, supravieţuiri ale unor practici orgiastice; strigătul peste sat, bilanţ nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rău în anul care se încheie; activitatea cetelor de feciori care redau, printre altele, prin colinde şi numeroase acte rituale, drama naşterii şi morţii anuale a divinităţii adorate; stingerea luminilor în noaptea de Revelion înfăţişând întunericul şi haosul desăvârşit provocat de moartea divinităţii; aprinderea luminilor care simbolizează naşterea divinităţii şi, odată cu aceasta, a timpului lumii înconjurătoare; credinţa deschiderii cerului, arderea comorilor şi vorbitul animalelor; alungarea spiritelor malefice prin zgomote şi încuratul cailor; Sorcova; Chiraleisa; încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului, efectuarea observaţiilor astronomice şi meteorologice; împăcarea pricinilor şi săvârşirea actelor de toleranţă şi îngăduinţă; începerea simbolică a lucrului şi altele. 


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.