» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Soarele şi Luna


    Se zice că a fost odată, demult, tare demult, cīnd i-a venit daru şi Sfīntului Soare să se īnsoare dar asta trebuia s-o facă cu īnvoaială bătrīnilor, care aveau să hotărască că să se īnsoare Sfīntul Soare sau ba.
    Ăi mai mari sfetnici şi domni ai cerului şi ai pămīntului, erau toţi īn casele Sfīntului Soare, adunaţi la sfat; dintre toţi ăştia numai şorecelul mai lipsea, ca să fie adunarea deplină.
    Iute au şi trimes după el o albină, care sări spună şi lui despre această adunare.
    Cīnd sosi albina la fereastra şorecelului, bătu de trei ori cu aripa īn fereastră; şorecelul īntrebă din cenuşă că cine e şi de ce vine. Albina-i răspunse că a venit să-l ducă īn casele Sfīntului Soare la adunare. Şorecelul, care era năzdrăvan, ştia ce vorbeau cei adunaţi de acolo şi zise cătră albină:
    - Blagoslovită să fii tu muscă şi tu să aduni de acum īncolo dulceaţa florilor de pe pămīnt; rău era de nu veneai şi bine ai făcut c-ai venit, că mari lucruri se petrec la răsărit.
    După ce şorecelul a grăit acestea, albinuţa blagoslovită de şorecel zbīrăind pe fereastră şi iac-o īn casele cele de aur ale Soarelui.
    După albină pleca şi şorecelul pe jos, cu un băţ īn mīnă. Merge ce merge şi iacă cum mergea, īntr-o pădure mare dedea, un urs grozav īmi īntīlnea, pe el iute s-azvīrlea şi īn gură-i zicea:
    - Măi ursule ursuleţ, ţ-ai găsit tu călăreţ; iute acum mi te porneşte şi tocma īn bătătură la Soare mi te opreşte !
    Şorecelul avea acum cal bun de călărit, īi mai trebuia un bici cu care să mi-l ardă cīteodată, căci de altmintrelea, calul ăsta nu se prea trăgea la drum. Mergea ce mergea şi īn drum īmi īntīlnea o năpīrcă subţirea, repede īn mīnă o ia, īncepe a plezni cu ea. Ursul mi se spăria, fuga mai iute-o rupea.
    Acum avea şorecelul şi bici şi cal. Īn nişte desagi ce-i luase pe umere, īndeasă cīţiva bolovani adunaţi de pe cale, merinde pentru căluşel. Mai merge, ce mai merge, şi iacă-l şi pe el ajuns, īn ograda Soarelui.
    Tocmai se īncheiase sfatul, unde hotărīseră ca Sfīntul Soare să se-nsoare, zicīnd că cum se īnsoară toţi oamenii şi toate fiinţele din lume, numai el să rămīnă neīnsurat ?
    Ieşind sfetnicii şi bătrīnii din casă īn ogradă şi văzīnd că şorecelul a dat de mīncare calului său bolovani, pe cīnd ai lor rodeau iarbă de aur amestecată cu de argint, cum nu e pe pămīnt, īl īntrebară că de ce a făcut aşa.
    Şorecelul, deşi nu era īmbrăcat īn haine de aur strălucitoare ca  Sfīntul  Soare, totuşi răspunse fără sfială zicīnd:
    - D-apoi măi proştilor şi nesocotiţilor ce-aţi fost, eu ştiu tot ce aţi făcut voi, măcar că eu n-am fost acolo. Aţi hotărīt ca Soarele să se-nsoare, aşa e? Ei bine, nu v-aţi gīndit voi că dacă s-o īnsura, Soarele va face mai mulţi sori şi fiii lui alţii şi tot aşa, īncīt īn cīţiva ani se va umplea lumea de nu-i mai īncăpea de sori. Apoi nu vedeţi voi, că acum cīnd e numai unul, īn unele locuri pe pămīnt nu creşte nici o buruiană de căldură, ci e numai năsip; d-apoi cīnd vor īncălzi atīţia sori pămīntul, īl vor face numai bolovan. Eu de aceea am adus merinde calului, bolovani.  Apoi voi cu ce veţi trăi ?... Mergeţi iute şi desfaceţi ce aţi făcut !
    Primind acest sfat īnţelept de la şorecel, ei desfăcută ce făcură şi din nou hotărīră ca Sfīntul Soare īn veci să nu se mai īnsoare.
    Această hotărīre l-a īntristat pană īn fundul inimii pe Sfīntul Soare.
    Ce era să facă ?... Era hotărīrea īnvăţaţilor cerului şi ai pămīntului şi el trebuia să se supună, de voie, de nevoie şi să rabde, şi īn cele din urmă porni să-şi ia voia de la Domnul-domnilor, stăpīnul stăpīnilor, de la īnaltul şi atotputernicul Dumnezeu. Aci Sfīntul Soare se puse īn genunchi la tronul Dumnezeirii şi īncepu a se ruga aşa de duios şi aşa de cu foc, īncīt lacrimile care-i curgeau şiroaie, umplură de milă pe milostivul şi induratul Dumnezeu pană īntr-acolo, că-i dete voie Soarelui să se īnsoare, īnsă numai atunci cīnd īşi va găsi sieşi pe potrivă.
    Soarele, de bucurie nu mai putea sta pe loc, deci iute se şi găti de drum, luīndu-şi o căruţă de foc trasă de patru telegari ca nişte zmei.
    Umblat-a Soarele nouă ţări şi nouă mări, īn nouăzecişinouă de ani, nouăzecişinouă de luni, nouăzecişinouă de săptămīni şi nouăzecişinouă de zile, dară degeaba; sieşi pe potrivă n-a găsit. Din cīte fete a văzut pe unde a umblat, pe unde a trecut, nici una nu i s-a părut vrednică de-a şi-o lua mireasă.
    Sfīntul Soare avea două surori, pe Ileana Cosīnziana şi pe Luna, amīndouă cele mai frumoase fete din cīte se văzuseră... Cīt de frumos e Sfīntul Soare ş-apoi surorile să nu-i samene ? Aşadar, Soarele se hotăreşte a merge īn peţit la soru-sa cea dintīi. Aceasta ţesea o pīnză urzită cu fire de argint şi bătătura de aur. Soarele intră la ea cu vorba:
    - Ţese, soro, ţese şi īmi isprăveşte şi de nuntă te găteşte. Pe tine te-am ales mireasă mie, căci alta mai frumoasă decīt tine n-am găsit !
    - Dar cum, Sfinte Soare, răspunse Ileana Cosīnziana, cīnd s-a pomenit să ia frate pe soră şi soră pe frate; asta nu se poate !
    Soarele s-a năcăjit de aste vorbe neaşteptate şi blăstăma pe sora-sa īn felul acesta:
    - Soro, sorioară ! de azi īnainte tu te vei face albastră cicoare; cīnd voi răsări, tu vei īnflori, cīnd eu voi sfinţi, tu vei veşteji.
Şi aşa s-a şi īntīmplat. Nu vedem noi dimineaţa, cīnd răsare soarele, că cicoarea īnfloreşte iar cīnd el apune, ea se īnchide, se vestejeşte ?
    Văzīnd Soarele că cu soru-sa cea dintīi nu s-a putut īnţelege, se hotărăşte a merge la a doua soră, adecă la Lună. Şi pe aceasta īncă o găsi ţesīnd tocmai astfel de pīnză, cum ţesea cea dintīi soră. Soarele-i zise şi acesteia:
    - Ţese, soro, ţese şi īmi isprăveşte şi de nuntă te găteşte; ţese şi īmi isprăveşte cămaşa de ginere şi să-mi coşi, soro, pe ea toate florile din lume, pe care eu le luminez. Fă-ţi şi ţie sorioară, iişoară de mireasă, că de astăzi īnainte, tu vei fi a mea aleasă.
    - Dar cum, frate dragă ? īntrebă Luna. Cīnd s-a pomenit, să ia frate pe soră şi soră pe frate ? Aiasta nu se poate.
    - Ba, soro, se poate, pīnă la alte toate ! Mai bună aleasă spre a-mi fi mireasă, nici că am aflat pe unde am umblat !
    - De multe de toate, dar tot nu se poate !
    De astă dată Soarele plecă şi se duse acasă cam năcăjit, dar cu gīndul că tot va izbuti.
    A doua zi, vine iară şi necăjeşte pe soru-sa. Luna-l primi tot cu aceleaşi cuvinte dar şi de astă dată se īntoarce acasă ca şi mai īntīi, fără ispravă.
    A treia zi, merge iară; Luna năcăjită foc pe frate-său că nu-i dă pace, se gīndeşte să i-o facă.
    Acum a treia oară, cīnd Soarele veni iară, Luna-i zise:
    - Fiindcă altfel, frate, văz că nu se poate, eu mă īnvoiesc; aidem dar să ne cununăm.
    Soarele, care venea totdeauna gata de nuntă şi porneşte, nu mai īntīrzie nici oleacă, īmpreună cu iubita sa aleasă.
    La celalalt cap al punţii raiului, era chilia veche şi dărīmată, de sute de ani, a unui călugăr bătrīn, care locuia īntr-īnsa, de nu se ţine minte. Pe acest călugăr, pe semne moartea īl ştersese din răbojul ei. Acest pustnic, de sfīnt ce era, pe pămīnt nu umbla, ci cu trei coţi īn sus de la pămīnt. La el merg să se cunune Soarele şi Luna.
    Cīnd era să treacă puntea, Luna zise:
    - Mergi, frate-nainte ! 
    Da Soarele:
    - Eu, soro, rămīn īn urmă.
    După ce se ciorovăiră ei īncītva, apucă Luna īnainte. Merseră ce merseră pe puntea cea īngustă a raiului, pīnă ce ajunseră aproape de chilia călugărului. Cīnd mai erau vreo doi, trei paşi de făcut, Luna se aruncă īn apă zīcīnd:
    - Vino, frate, după mine şi cīnd noi ne-om īntīlni, atunci să ştii că ne vom cununa.
    D-atunci tot mereu umblă Soarele după Lună, ca s-o ajungă. El umblă după ea ziua, ca s-o vază iar Luna fuge de Soare noaptea, ca să nu fie văzută de Soare. Uneori ea se schimbă la faţă, ca să n-o cunoască Soarele, adecă odată se face secere, altă dată ca o jumătate de taler şi altă dată ca un taler īntreg...


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.