» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Turca şi cerbul, substitute ale Zeului Dyonisos


    Zeiţa în ipostază zoomorfă, substituită de feciorul cetei masculine care îmbracă masca bovină la colindatul de Crăciun, se numeşte Turcă, femininul de la taur. 
    Turca se naşte la confecţionarea măştii cu acelaşi nume, petrece şi se desfată împreună cu ceata de feciori, anturajul său divin şi moare violent, prin lovire cu ciomagul, împuşcare sau înecare, pentru a renaşte la Anul Nou. Turca acţiona independent de membrii cetei de feciori, nu se supunea ordinelor Vătafului, se amuza speriind femeile şi copiii, muşca cu ciocul asistenţii curioşi care se apropiau de ea, făcea loc şi apăra membrii cetei în timpul colindatului, solicita plata (darul) atât cât considera că i se cuvine.
    Turcaşul, feciorul care îmbrăca masca, nu avea voie să vorbească şi nu însoţea membrii cetei când mergeau la biserică sau cu colindatul la preot. 
    Înainte de a muri, Turca joacă solitar, în centrul satului, dansul său fără egal, numit Jocul cel Mare (Transilvania de sud). 
    Mască zoomorfă, este compusă din cap, corp şi un băţ (picior) care o sprijină în pământ. Capul are două coarne de bovină împodobite cu panglici, bete, clopoţei, flori artificiale, un bot nedefinit de animal (lup, capră) din lemn pe care purtătorul măştii îl deschide şi îl închide, clămpănind ca o barză, cu ajutorul unor sfori ascunse şi o barbă, ca de ţap, din piele de iepure. Corpul Turcii este confecţionat dintr-o faţă de masă, cusută ca un sac, pe care sunt prinse numeroase panglici şi basmale colorate, smocuri din piele de iepure sau fulgi de pasăre şi o coadă în spate. Trasă peste cap, Turca lasă să se vadă în partea de jos capătul băţului care o sprijină, cioplit ca un phalus, şi gleznele celui care-o îmbracă. Este o mască compozită care seamănă cu un ciudat patruped, mai ales atunci când turcaşul stă aplecat (Transilvania centrală şi de sud, Crişana şi, izolat, în Banat).
    În alte cete de colindători Turca este înlocuită de alte măşti zoomorfe: Capră, Brezaie,  Boriţă, Cerb. Ele sunt cu măiestrie împodobite şi îndemnate să joace după o muzică bine ritmată. De pildă, Cerbul joacă după fluieraşi, după bătaia dubelor (tobelor) şi în strigătele de încurajare ale "cerbaşilor", numele feciorilor care-i formează anturajul: 
       "Iese cerbul în drumul mare,
        Şi frică de nimeni n-are, 
        C-are coarne împungătoare 
        Şi urechi auzitoare !" 
sau 
       "Hai sus, sus, ccerbule, sus,
        Că la mândra poale nu-s, 
        Că le-a pus după cuptor 
        Şi-a pus mâţa păzitor !" 

(Hunedoara, Timiş, Caraş-Severin). 


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.