» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Moş Ajun şi Moş Crăciun


    Zeul Panteonului românesc, celebrat pe 24 decembrie şi ajuns după 365 de zile la vârsta  senectuţii şi a morţii, este, conform tradiţiilor româneşti, Moş Ajun, fratele lui Crăciun.
    Conform tradiţiei, Maica Domnului fiind cuprinsă de durerile Facerii, cere adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este om sărac o refuză, dar o îndrumă spre fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun. În unele legende populare şi colinde Moş Ajun apare, uneori, ca cioban sau baci la turmele lui Crăciun. 
    În cultura românească Crăciunul este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoaă profană, Crăciunul este "un om bătrân", "un păstor bătrân cu barba de omăt", vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic. 
    Sub influenţa creştinismului, Crăciunul apare şi ca figură apocrifă: "s-a născut înaintea tuturor sfinţilor", este mai mare "peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos" şi altele.
    Legendele naşterii Maicii Domnului ne introduc în peisajul etnografic al unui sat pastoral unde trăia Moş Crăciun şi unde avea case mari şi multe grajduri pentru vite. Pe neaşteptate, în acest sat soseşte o femeie necunoscută care, simţind că i-a venit vremea să nască, bate la poarta casei lui Moş Ajun şi îi cere adăpost. Motivând că este om sărac, Moş Ajun o trimite la fratele său bogat, Moş Crăciun. Acesta, neştiind că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte sau o trimite să nască în grajdul vitelor. 
    În alte legende se specifică anume că Moş Crăciun aştepta în acea zi vizita unui mare împărat. Crăciuneasa, fiindu-i milă de străină, o ajută, fără ştirea soţului, să nască. Fapta este pedepsită de Moş Crăciun cu tăierea mâinilor din coate. Când Crăciun află că în grajdul său s-a născut Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu devenind "primul creştin", "sfântul cel mai bătrân", "soţul femeii care a moşit-o pe Măria". 
    Lipsa bunei cuviinţe răsplătită nefiresc până la omologarea lui Crăciun cu divinitatea din legendele româneşti ascund un mare adevăr istoric: la apariţia creştinismului, Crăciun era un zeu atât de venerat încât nu a putut fi exclus cu desăvârşire din Calendarul Popular şi din conştiinţa oamenilor care au adoptat credinţa în Hristos. Prin tot ceea ce face, Crăciun se opune s-au împiedică naşterea pruncului Iisus întrucât venirea Pruncului presupune mai întâi plecarea (moartea) Moşului. 
    Tradiţiile contemporane despre "sfântul" Crăciun, despre Moşul "darnic şi bun", "încărcat cu daruri multe" sunt printre puţinele influenţe livreşti pătrunse în cultura populară de la vest la est şi de la oraş la sat.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.